Cultura / octombrie 2004
Mala educación, La
Prezentat în deschiderea Festivalului de la Cannes 2004, La Mala Educacion începe cu un generic care aminteşte de filmele americane ale anilor '50 şi '60, cu evocatoare colaje de ziare, pin-ups, fotografii vechi, în blocuri alternative de culoare. Genul care este de obicei asociat cu genericele lui Saul Bass şi cu filmele lui Blake Edwards.

Muzica adiacentă utilizează corzi ascuţite care evocă muzica scrisă de Bernard Hermann pentru filmele lui Alfred Hitchcock. Este alegerea perfectă, cu atât mai mult cu cât filmul, un soi de thriller, stabilit în anii '60-'70-'80 este străbătut de cântecul Moon River din filmul Breakfast at Tiffany's, în care are un rol decisiv...

Filmul este ca o înşiruire de cutii chinezeşti şi începe în anii '80 în biroul madrilen al unui regizor de mare succes, Enrique Goded (Fele Martinez), gay, în căutarea subiectului viitorului său film. Cineva sună la uşă, tocmai fostul său coleg şi amor, fostul Ignacio, acum numit Angel. Acesta îi aduce povestirea Vizita şi e convins că se poate face din ea un mare film.

Este povestea adevărată a vieţii lor de la şcoala religioasă a anilor franchişti. Pe atunci se înţelege că băieţii nutreau vagi sentimente homoerotice, însă părintele Manolo, gelos şi îndrăgostit, avea să intervină în a-i despărţi. Regizorul Enrique este fascinat de povestire şi decide să o filmeze. Însă problemele încep atunci când Angel insistă să o joace pe travestita Zahara. De aici încolo filmul se derulează în continue flash-back-uri sau flash-forward-uri între anii '60 ai şcolii elementare, şi scene ulterioare din Madrid, Galicia, Barcelona si Valencia, confundând intenţiile, identităţile şi motivaţiile personajelor. Personaje care aspiră toate, cu excepţia regizorului, la a părea altfel decât ceea ce sunt în realitate.

Almodovar se aruncă aici cu capul înainte într-o poveste care vorbeşte despre cinema, realitate, scriitură, imaginaţie, iluzie, ură şi pasiune, trădare şi pulsiuni criminale, toate teme din filmele sale precedente.

La Mala Educacion este o operă ameţitoare, splendid pusă în scenă, continuu fascinantă şi strălucitoare în miile de fragmente de oglinzi sparte în care scenaristul a încastrat-o. Filmul pare un comentariu al lui Almodovar asupra relaţiei dintre viaţă şi cinema. Cuplul de conspiratori care decid să comită o crimă, de exemplu, se refugiază la un moment dat într-un cinematograf. Acolo se desfăşoară Săptămâna Filmului Negru (cu postere din Double Idemnity, The Killers şi Therese Raquin), iar la ieşire unul dintre ei spune că:" E ca şi cum toate filmele ar vorbi doar despre noi"...

Dar filmul este mult mai mult decât o melodramă inteligentă. Almodovar ne emoţionează vis-a-vis de personaje şi, departe de a fi un atac asupra teribilei vieţi din educaţia catolică, acesta redă şcoala drept atractivă. Totuşi, aceasta se pare că i-a înrăit pe băieţei şi i-a transformat în indivizi într-o permanentă fugă de ei înşişi prin uzul drogurilor, al alcoolului sau cu ajutorul unei perechi de pantofi cu toc şi al unor sâni cu silicon... Singura fericire posibil de experimentat, ba chiar unica "educaţie alternativă" este cinematograful, înţeles fie ca platou de filmare, fie ca sală obscură. În ultimă instanţă însuşi părintele Manolo devine o figură simpatică, chiar tragică.

Există două aspecte remarcabile la acest film al lui Almodovar. Mai întâi faptul că diferă evident de celelalte filme ale regizorului prin aceea că, dacă înainte femeile erau prezentate cu imensă simpatie şi deţineau un rol central în povestiri, aici ele sunt absente.

În al doilea rând acesta nu este un "film de artă" dedicat doar unei nişe de spectatori. Almodovar a făcut un film pentru audienţă largă unde deşi toate personajele sunt gay sau bisexuale, toată lumea este mişcată de bizareria situaţiilor, de problematica lor. Acesta este un tribut adus măiestriei sale artistice şi un comentariu revelatoriu asupra schimbării de gusturi şi moravuri care a avut loc în lumea vestică.

Regia: Pedro Almodovar Cu: Gael García Bernal, Fele Martínez, Daniel Giménez Cacho

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus