Dacă L'Illusioniste este o animaţie pentru toate categoriile de vîrstă, cea mai recentă versiune cinematografică a poveştii Spărgătorului de nuci (creată de germanul E.T.A. Hoffmann, adaptată de francezul Alexandre Dumas şi transformată într-un balet celebru de trei ruşi - compozitorul Piotr Ilici Ceaikovski şi coregrafii Marius Petipa şi Lev Ivanov) este un film ce ar putea avea succes doar la copii (dar, poate, nici la ei). The Nutcracker in 3D / Spărgătorul de nuci 3D este o coproducţie anglo-maghiară, însă cel care semnează regia şi scenariul (alături de Chris Solimine) este un foarte cunoscut regizor de film şi teatru rus, Andrei Koncealovski (printre altele, fratele mai mare al lui Nikita Mihalkov şi coscenaristul lui Tarkovski la Andrei Rubliov). Dacă n-am fi cunoscut detaliul, nu l-am fi creditat cu siguranţă pe regizorul Unchiului Vania şi al Siberiadei drept autor al acestui film ce ar fi putut fi realizat de orice cineast american mediocru (Chris Columbus, de exemplu, ar fi fost foarte potrivit pentru acest proiect).
Nu vă faceţi iluzii!
În versiunea sa 3D, povestea este plasată în Viena anilor 1920. Un oraş în care Interpretarea viselor a doctorului Freud (o apariţie fugitivă şi perfect inutilă) continuă să stîrnească dezbateri aprinse şi în care Einstein ("Unchiul Albert", interpretat de Nathan Lane) îşi prezintă teoria relativităţii, pe note muzicale, în faţa nepoţilor săi; personajul chiar rosteşte chiar o vorbă de duh atribuită lui Einstein: "Realitatea e doar o iluzie, însă una foarte persistentă". Aceste "cîrlige" anacronice, menite a atrage atenţia şi unor spectatori care au absolvit şcoala primară, nu prind nimic, căci artificiozitatea referinţelor culturale este prea stridentă.
Mary (Elle Fanning, apariţia cea mai luminoasă din film) este o fetiţă de nouă ani, chinuită de frăţiorul ei distrugător de jucării. Însă preaiubitul ei unchi Albert îi dăruieşte, în ajun de Crăciun, un spărgător de nuci fermecat, care se va transforma peste noapte într-un mic prinţ (Charlie Rowe). Supuşii acestuia trăiesc acum sub dictatura Regelui Şobolan, a cărui diabolică mamă l-a transformat pe prinţ într-o păpuşă de lemn. Desigur, tatăl copiilor (Richard E. Grant), ca toţi părinţii încuiaţi, nu o crede pe Mary şi vrea să-i interzică lui Albert să-şi mai viziteze nepoata, pentru ca ea să se trezească la realitate. Totuşi, graţie lui Mary (şi, din nou, magiei dragostei),Spărgătorul de nuci va reuşi într-un final să-şi elibereze regatul de sub jugul rozătoarelor.
OK, ştim deja povestea, de ce ne-ar mai interesa s-o mai vedem pe marile ecrane prin ochelarii 3D? Tehnic, pentru cei care au văzut Avatar sau alte superproducţii 3D recente, acest The Nutcracker in 3D pare o glumă proastă. Există cîteva cadre impresionante (precum, la fel ca în L'Illusioniste, perspectiva aeriană asupra oraşului construit minuţios), însă, de multe ori, imaginea lasă impresia de 2D tridimensionalizat. Sînt interesante apariţiile în dublu rol: Iulia Visotskaia este şi mama copiilor, şi Crăiasa Zăpezii, iar Frances de la Tour - şi dipsomana guvernantă a copiilor, şi malefica Regină Şobolan. Iar John Turturro, în rolul Regelui Şobolan, are cîteva momente delicioase. Totuşi, Koncealovski sare peste cal cu rozătoarele în vestimentaţie nazistă. Nu mai lipsea decît să-i pună o mustăcioară lui Turturro... Realizatorii decorurilor şi ai costumelor se inspiră de peste tot, fără a dovedi o concepţie unitară. Versurile cîntecelor, semnate de multioscarizatul Sir Tim Rice, mai prilejuiesc cîteva momente delectabile, însă mult prea puţine pentru pretenţiile de blockbuster ale filmului.
Cu toate că pe ecran se petrec tot felul de evenimente, povestea se mişcă greu şi plictiseşte, mai ales că tensiunile fîsîie rapid. Filmul este scindat între secvenţele de acţiune şi cele muzicale, Koncealovski nereuşind să le aducă la un numitor comun. De altfel, pe tot parcursul filmului, regizorul pare complet lipsit de idei, de parcă ar fi fost vrăjit şi el de Regina Şobolan. Pentru vechii săi admiratori, The Nutcracker in 3D poate fi privit ca bomboana de pe colivă: autorul Andrei Koncealovski poate fi găsit acum nu în cinematografe, ci în cinemateci.
Cu toate că pe ecran se petrec tot felul de evenimente, povestea se mişcă greu şi plictiseşte, mai ales că tensiunile fîsîie rapid. Filmul este scindat între secvenţele de acţiune şi cele muzicale, Koncealovski nereuşind să le aducă la un numitor comun. De altfel, pe tot parcursul filmului, regizorul pare complet lipsit de idei, de parcă ar fi fost vrăjit şi el de Regina Şobolan. Pentru vechii săi admiratori, The Nutcracker in 3D poate fi privit ca bomboana de pe colivă: autorul Andrei Koncealovski poate fi găsit acum nu în cinematografe, ci în cinemateci.