Sex on the kitsch - Sex on the Bici

Sex on the Bici, spectacolul Teatrului Mic din Bucureşti, este o mostră de umor impotent, în care Doru Ana îşi arată chiloţii de damă, iar Florin Călinescu limitele ca actor. Deşi e regizat de Nona Ciobanu, spectacolul seamănă cu o scenetă standard de la Chestiunea Zilei, în epoca ei reîncălzită şi în cădere de audienţă.
 

Florin Călinescu, directorul Teatrului Mic, a revenit după mulţi ani pe scenă într-un rol care e mai mult "pro sâni" decât profund, vorba unui personaj din piesă. Actorul improvizează gros, ca la televizor, fără să-şi dea silinţa să fie remarcabil, şi se încadrează perfect într-o construcţie regizorală traversată de numeroase pauze de gândire.

Sex on the Bici, un spectacol mic, după piesa Dorinţele sexuale ale soţului meu aproape m-au înnebunit, de John Tobias, a deschis anul teatral la o instituţie care începe să se afunde din ce în ce mai mult în numele pe care îl poartă. Preferinţa directorului pentru acest autor obscur se înscrie în siajul tulbure al unor spectacole asemănătoare, care spun multe despre strategia managerială care a aruncat în anonimat Teatrul Mic din Bucureşti.

Dacă aţi văzut aici Pe gaura cheii sau Cum iubeşte cealaltă jumătate, piese infinit mai rafinate sau Război cu Troia nu se face (săritura regizorală kitsch a lui Florin Călinescu), atunci Sex on the Bici nu vă va lua prin surprindere.

Spectacolul reciclează aceleaşi glume fără potenţial şi arată lipsa de curaj/comoditatea unui director de teatru care crede că este în siguranţă dacă include în repertoriu piese care imploră să nu fie luate în serios şi care îşi mai fac şi un titlu de glorie din asta.

Poate că nu poţi vedea pe bandă rulantă spectacole de calibru greu, dar nu este indicat nici să-ţi ratezi timpul liber la producţii care coboară prea mult standardele de umor şi care sunt vândute pe post de comedii cu succes internaţional. Reţeta de teatru bulevardier îi aruncă atât pe creatori, cât şi pe spectatori, într-o zonă călduţă şi mediocră.

Scene ridicole

"Oameni buni, ştiţi de ce aţi venit aici şi ce veţi vedea! Aşa că relaxaţi-vă!" Acesta este mesajul care se poate citi printre rânduri, lansat de creatorii acestui spectacol. Declaraţia de intenţie poate fi în regulă, dacă este susţinută mai departe de minime inserţii de originalitate. 

Dar aici avem de-a face cu gaguri de care actorii înşişi s-au săturat. Îl regăsim la loc de onoare pe bărbatul îmbrăcat în rochie, cu perucă roşie pe cap, ciorapi de plasă asezonaţi cu excese de pilozitate şi care se crăcănează în reflector, ca să se crăcăneze publicul de râs. Lui Doru Ana i-a revenit misiunea de a-şi schiţa personajul din gesturile unui bădăran cu mâncărimi în zonele genitale.

Avem o femeie în desuuri (Adriana Şchiopu), care mânuieşte biciul de amantă sado-maso în hohotele jenate ale publicului care reacţionează la ridicol şi îl mai vedem pe Florin Călinescu frecându-şi şliţul de partea dorsală a lui Sorin Medeleni.

Poate că actorii au puterea să se distreze într-o piesă cu replici şterse, cu o intrigă debilă şi într-un decor previzibil. E problema lor. Dar nici nu pot ascunde faptul că sunt blazaţi şi ştiu exact în ce joacă, apelând pentru a mia oară la trucurile ieftine ale teatrului tabloidizat, suspect de lejer.

Prin Sex on the Bici, Teatrul Mic foloseşte încă o dată binecunoscuta retorică de marketing, care încă mai poate deschide portofele: actori cunoscuţi, un spectacol cu "sex" în titlu, o piesă "picantă", despre fanteziile unor oameni trecuţi de prima tinereţe şi un text la fel de "inteligent" ca integramele din ziare.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.