Îngropaţi-mă pe după plintă

În Îngropaţi-mă pe după plintă, bunica maniaco-depresivă interpretată de Mariana Mihuţ îşi trăieşte extrem deziluziile, dând o replică amară peste timp celor Trei surori ale lui Cehov. "Urăsc Moscova asta! În patruzeci de ani n-am avut parte aici decât de durere şi de lacrimi", spune Bunica, în montarea lui Yuriy Kordonskiy de la Teatrul Bulandra.
 

Un spectacol de o poezie şi de o duritate extreme, în acelaşi timp. Un spectacol bipolar, ca şi personajul maniaco-depresiv central. O bunică-fenomen interpretată de Mariana Mihuţ. O forţă a naturii dezlănţuită care iubeşte cu patimă, fără limită, dar, în acelaşi timp, îi urăşte devastator şi îi "ucide" pe cei din jur printr-un comportament deconcertant şi prin replici tăioase.
 

Nimeni nu o poate opri, Bunica îi îngenunchează şi îi umileşte pe toţi: pe soţul resemnat (Claudiu Stănescu), pe fiica traumatizată (Andreea Bibiri) şi mai ales pe nepotul bolnav (Marian Râlea). Un spectacol care îi este dedicat Marianei Mihuţ, regizorul Yuriy Kordonskiy recunoscând că a dramatizat romanul lui Pavel Sanaev (publicat în 2003 în Rusia) având-o pe actriţă în minte.
 

Cele mai negre blesteme
 

După ce a jucat o  Zoe "bărbată" în spectacolul lui Liviu Ciulei sau o tumultuoasă Miţa Baston, în filmul lui Lucian Pintilie din 1981 -  De ce trag clopotele, Mitică?, sau le-a mai ipostaziat, de-a lungul timpului, pe Eliza Doolittle, Maşa, Anna Fierling (Mutter Courage) sau, recent, tot la Bulandra, pe regele Lear, actriţa "are fluturi în stomac de emoţie" de fiecare dată când urcă pe scenă. Cu Mariana Mihuţ, regizorul Yuriy Kordonskiy se află acum la a patra întâlnire, după Căsătoria, Sorry, în care a distribuit-o într-o Inna Rassadina de neuitat, şi Conu' Leonida faţă cu reacţiunea.
 

Spectacolul Îngropaţi-mă pe după plintă e un tur de forţă pentru actriţa care, timp de aproape patru ore, magnetizează, ipostaziind scene de o dificultate extremă, cu fluctuaţii ale stărilor afective, de la monologuri la ţipete şi furii răscolitoare, de la frângeri de aduceri-aminte la prăbuşiri pe o margine de lacrimă.
 

Îşi blestemă soţul, fiica ratată şi încurcată cu un pitic-vampir (Marius Florea Vizante), nepotul, viaţa ei ruinată de la Moscova, îşi jeleşte primul copil pierdut la Alma-Ata şi îşi retrăieşte obsesiv trauma internării la psihiatrie. Îşi imaginează că i-ar fi fost mai bine traiul la Kiev dinainte de măritiş. Controlează şi domină vieţile celor din jur cu o violenţă extremă. Nu ştie să se oprească niciodată, trăieşte impulsiv, incandescent, într-o ardere continuă, tensionată, cu stări-limită. Nimiceşte pe oricine îi stă în cale, speculează cu o inteligenţă uluitoare orice situaţie în favoarea ei, vituperează cele mai negre sudălmi.
 

O anihilează pe Ciumiţa, fiica sa, prin replici-măciuci, năucitoare. De altfel, toate replicile Bunicii sunt sarcastice şi muşcătoare până la sânge, uneori cu atingeri de umor şfichiuitor, dramatizarea lui Kordonskyi tradusă de Maşa Dinescu fiind o construcţie de o profundă poeticitate, cu un ritm bine închegat.
 

Tandreţea unei bomboane
 

Un rol bine conturat îl are Bunicul, intrepretat de Claudiu Stănescu. În introversie, în cuvinte mai puţine, devotamentul lui este nemărginit. Atunci când este alungat, lacrimile ce-i inundă faţa îi sunt absorbite de ridurile adânci: "Cum o fi, cum n-o fi nevastă-mea - avem patruzeci de ani trăiţi împreună; cum mi-a dat-o Dumnezeu, aşa e. Ne-am sudat unul de altul, trăim aceeaşi viaţă". 
 

Bunica îl ceartă, îl loveşte, îl alungă, şi-l cheamă înapoi. Faţă de bărbatul ei are acelaşi comportament contradictoriu: nici cu el, nici fără el, nu poate trăi. Neputinţa ei vine tocmai din faptul că nu-şi poate arăta afecţiunea decât prin duritate. Cei doi soţi împart, în actul împăcării, o bomboană: este pactul lor emoţionant de iubire, pactul lor de salvare, de credinţă, de fidelitate.
 

Dragoste monstruoasă
 

Marian Râlea îi interpretează cameleonic atât pe naratorul omniscient care se întoarce dureros în vremea copilăriei, cât şi pe copilul foarte bolnav, care îşi iubeşte cu disperare mama, atât de mult, încât vrea să fie îngropat pe după plintă în camera ei. "Mama m-a atârnat de gâtul bunică-mii ca pe-o cruce de-o tonă. Şi uite-aşa atârn, de la patru ani", spune piciul de 9 ani, Saşa. Copilul, pe care îl dispută cu mama Ciumiţa, este pentru Bunica cel din urmă sens. Nu poate trăi fără el. Răvăşită, în genunchi, suspendată la o margine de uşă, care rămâne închisă, monologul ei este tulburător: "Mai bine muream copil decât să trăiesc toată viaţa fără iubire. Toată viaţa m-am dăruit altora. Eu i-am iubit ca o dementă, iar ei fugeau de mine ca de ciumă... Da, sunt monstruoasă în dragostea asta pentru Saşa".
 

Scenele picturale, muzica cu reverberaţii adânci semnată de George Marcu, paşii suspendaţi în aer ne reamintesc şi de celelalte spectacole ale lui Kordonskiy de la Bulandra: Unchiul Vanea, Căsătoria, Sorry, Crimă şi pedeapsă. Regizorul întoarce ventral cuţitul în răni deschise, care sângerează tot mai tare, emoţiile cresc apocaliptic, întinse ca pe arc, sub semnul şcolii ruse de teatru a lui Lev Dodin. Totuşi, Kordonskiy ar mai fi trebuit să renunţe la unele scene din primul act: uneori, atâta intensitate şi densitate psihologică sunt greu de dus şi pentru spectatori.
 

Lumină peste leagăn
 

În decorul mobil, în lucrurile claie peste grămadă din apartamentele anilor '80 din Moscova comunistă, detaliile vieţii de atunci ne fac să rememorăm dureros micimile şi compromisurile unui întreg tablou social.
 

Crengile de copac din decorul Ninei Brumuşilă cad peste sufletele descărnate. Iarna cumplită, cu ziare spulberate care dansează în vijelie, frigul din sufletele personajelor se răsfrâng în fulgi de nea peste capetele spectatorilor.
 

Iar Mariana Mihuţ merita cu adevărat această partitură, cu final de poveste: "Ninge peste crucile din vechiul cimitir. Prin zăpadă, în pâcla cenuşie, Saşa vede o nălucă limpede: îngeri cu aripi albe o leagănă pe bunica într-un leagăn argintiu". 
 

Info:
 

Îngropaţi-mă pe după plintă - Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra"

Regia: Yuriy Kordonskiy

Traducere: Maşa Dinescu

Cu: Mariana Mihuţ, Marian Râlea, Claudiu Stănescu, Andreea Bibiri, Marius Florea Vizante, Profira Serafim

Scenografia: Nina Brumuşilă

Muzică: George Marcu

Translator: Taisia Orjehovschi

De: după Pavel Sanaev Regia: Yuri Kordonsky Cu: Marian Râlea, Mariana Mihuţ, Claudiu Stănescu, Andreea Bibiri, Marius Florea Vizante, Valentin Popescu, Profira Serafim

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus