Filmul The Dilemma reprezintă limita inferioară a filmografiei, pe alocuri onorabilă, a regizorului Ron Howard. Hollywood-ul continuă să insiste că un leading man poate fi burtos şi total infantil, dar că trebuie să aibă alături o femeie superbă, fidelă şi înţelegătoare.
The Dilemma crede că e un păcat infinit mai mic ca un soţ să fie stimulat manual, periodic, de o asiatică la un salon de masaj erotic, decât ca o soţie să aibă o aventură extraconjugală cu un armăsar tatuat. Prima situaţie e "ceea ce băieţii fac", a doua, o ticăloşie de neiertat: el e răsplătit cu afecţiune şi înţelegere, ea e de-a dreptul evacuată din film pentru că e o bitch oribilă... Ah, deja clasicul "dublu standard"...
Protagonistul din The Dilemma este un fost dependent de pariuri, un copil mare la 40 de ani care are obiceiul să gafeze constant şi să vorbească singur pe stradă cât să sperie trecătorii. Dar e cool & simpatic. De ce? Pur şi simplu pentru că se întâmplă să fie interpretat de Vince Vaughn care, toată lumea o ştie, e aşa by default şi nu pentru că filmul ar face vreun efort să ne arate de ce ar sta Jennifer Connely cu el. Aşadar, Ronnie e cool & simpatic şi, mai presus de toate, un foarte bun prieten... Iată un nou imn ridicat prieteniei masculine, unul dintre puţinele lucruri "sfinte" pentru Hollywood. Probabil că producătorii workoholici, cu o viaţă privată fucked up, vor să se autoconvingă că, în ciuda faptului că n-au relaţii sociale, pot conta cel puţin pe un amic fidel. Slavă Domnului că, de-a lungul timpului, s-au făcut filme cu mult mai bune ca acesta pe subiect, de la The Deer Hunter, la The Hangover...
Care e dilema
Nick Brannen (mereu plicticosul Kevin James) e un inginer sclipitor, dar cam timid, care încă din colegiu a depins de partenerul său de afaceri Ronny Valentine (Vince Vaughn) ca să avanseze în carieră şi în viaţă. Cei doi obţin un deal cu Chrysler pentru a construi un prototip de maşină electrică, însă lucrurile se complică atunci când Ronny o vede pe Geneva, soţia lui Nick (Winona Ryder), sărutându-se cu un tinerel. Dilema: să-i spună sau nu celui mai bun prieten? Dilema mea: nu mă hotărăsc ce e mai groaznic aici. Scenariul care jonglează cu situaţiile neverosimile, una mai forţată decât alta şi care osciliează între comedie şi dramă, eşuând în ambele? Sau poate comeback-ul cumplit al lui Ryder, ale cărei abilităţi actoriceşti se reduc la a-şi mări ochii machiaţi gotic, şi care ne refuză orice simpatie pentru personajul său?
Ori constatarea amară că această peliculă închipuie cel mai low point al filmografiei pe alocuri onorabilă a lui Ron Howard? Singurul lucru cât de cât amuzant e Zip (Channing Tatum), amantul tatuat ca un zid cu graffiti, care se dovedeşte a fi un idiot până la urmă decent, cu o slăbiciune pentru peştii tropicali. În rest, până şi Queen Latifah, o actriţă deja obişnuită să fure scena chiar şi în roluri secundare mediocre, reuşeşte să fie ridicolă (dar nu şi funny) pe post de negresă cu gura spurcată.