Concertul din ianuarie 2011 al seriei Clasic e fantastic, un proiect educaţional, a propus publicului muzica veneţianului Antonio Vivaldi. Copiii au putut constata că muzica clasică este ceva extrem de plăcut şi de uşor de fredonat. În principiu, la şase ani, unul dintre lucrurile pe care nu vrei să le accepţi cu niciun chip este respectarea regulilor. Acesta este unul dintre motivele pentru care a aduce un copil la un concert de muzică clasică reprezintă un risc. Cel puţin pentru părinţi.
Şi totuşi, ce risc frumos... Cu o fetiţă de 3 ani în braţe şi una de 6 ani pe scaunul de alături, priveam reconfortantul peisaj al Ateneului Român arhiplin - cu lume stând pe jos şi mulţi copii ţinuţi în braţe - la concertul din ianuarie al seriei "Clasic e fantastic", un proiect al Filarmonicii "George Enescu" şi Clock Advertising.
La fel fusese şi cu o zi în urmă la Sala de operă a Universităţii de Muzică din Bucureşti, la programul Copilăria lui Mozart, iar de data aceasta capacitatea Ateneului era depăşită cu mult. Dacă unii dintre cei prezenţi au fost atraşi de intrarea liberă şi de faptul că urmau să intre pentru prima oară în Ateneu, cu siguranţă atmosfera i-a convins să mai revină. După o oră de Vivaldi în interpretarea Orchestrei Filarmonicii "George Enescu", cu Ilarion Ionescu-Galaţi la pupitru, am constatat că acele câteva reguli de bază specifice domeniului se învăţaseră din mers.
Aplauzele între părţile concertului au devenit din ce în ce mai puţine, până când, la un moment dat, toată lumea a înţeles că se aplaudă doar când dirijorul se întoarce cu faţa la public. Copiii mici şi-au găsit de lucru privind pe pereţii Ateneului şi cu ajutorul câtorva biscuiţi au reuşit să nu vorbească până la momentul mult aşteptat în care au avut voie să aplaude. Iar copiii mari au constatat că muzica clasică este ceva extrem de plăcut, de uşor de fredonat, iar a doua zi, la şcoală, e chiar cool să spui că ai fost la Ateneu.
Doi pe un loc
Este adevărat că până acum spectacolele din seria "Clasic e fantastic" au fost gratuite. "Nu ştiu dacă am văzut vreodată Ateneul atât de plin" - sunt cuvintele cu care şi-a început prezentarea dirijorul. Eu l-am mai văzut, am văzut şi Sala Radio arhiplină şi chiar de curând, dar freamătul şi fenomenul "doi pe un loc" într-adevăr nu sunt specifice acestui spaţiu. Tot o afirmaţie a dirijorului ar merita citată aici, în ideea în care, de luna viitoare, intrarea la aceste concerte e posibil să fie cu bilet şi nu gratuită: "cultura costă, dar incultura costă şi mai mult".
"Clasic e fantastic" este un proiect educaţional de muzică clasică destinat copiilor şi tinerilor. De aici înainte, dacă vă veţi uita pe site-ul evenimentului, veţi descoperi arsenalul obişnuit al agenţiilor de publicitate, declinat pe acest subiect: lucruri adevărate, dar şi multe exagerate. Totuşi, în anul 2011 suntem atât de obişnuiţi să ni se vândă totul, încât parcă avem nevoie să ni se spună într-un anumit fel lucrurile pe care le ştim.
A aduce copiii la concert, cu puţină grijă pentru alegerea repertoriului şi a locului, este la îndemâna oricărui părinte. Dar e mult mai uşor să o faci când alături de tine se găsesc şi alţi părinţi cu copii. Poate fi la Sala de Operă a Universităţii de Muzică pe 21 februarie 2011, la ora 11.00, la Copilăria lui Vivaldi, când cei mici se vor întâlni cu Bătrânul şoarece Sol, şoriceii jucăuşi Rică şi Sică şi pisica Lola, sau la Ateneul Român, pe 27 februarie 2011 la ora 11.00, când vor fi prezentate "Instrumentele de suflat", tot de către instrumentiştii Filarmonicii "George Enescu" dirijaţi de Horia Andreescu, cu un program J.S. Bach, Mozart, Gabrieli, Enescu, Ceaikovski şi Musorgski.
Dar poate fi la orice concert de la Ateneu sau la orice spectacol de la Operă mai accesibil. Rezultatele nu se vor lăsa aşteptate, iar încântarea tuturor va fi pe măsură.