Natalie Portman şi Ashton Kutcher, vedetele din rolurile principale nu reuşesc să compenseze previzibilitatea materialului şi faptul că eroii lor sunt firav schiţaţi.
Recent, o incredibilă descoperire a oamenilor de ştiinţă a provocat mişcări seismice la Hollywood. Revelaţia a fost atât de şocantă, încât mogulii s-au pus repede pe făcut un film ca să împartă vestea cu restul lumii şi să facă şi nişte bani cu această ocazie: şi femeile pot face sex fără consecinţe! Uau! Cum adică, aşa ca bărbaţii? Fără implicare emoţională, fără să fie legănate sau curtate? Fără lugu-lugu, flori, lumânări, bomboane şi preludii? Cum adică? Sex din plăcere, şi nu în pregătirea unui viitor măritiş, care să culmineze cu nobila misiune umană a procreării? Păi nu ni s-a tot spus că ei sunt de pe Marte şi ele, de pe Venus?
În această comedie, Emma (Natalie Portman) şi Adam (Ashton Kutcher) sunt vechi prieteni care înaintează un nivel atunci când, într-o dimineaţă, fac sex. Pentru a-şi proteja prietenia, întocmesc un pact ca să-i ajute să continue relaţia carnală "fără obligaţii", cu alte cuvinte fără reproşuri şi fără aşteptări.
Întrebarea de baraj este următoarea: Poţi face sex fără să se interpună dragostea? Cum e vorba despre un romcom făcut parcă în pudibonzii ani '20 pentru "majoritatea morală", răspunsul este, evident, nu şi nu (şi sper că dezvăluind asta, nu v-am stricat anticipările). Pelicula se foloseşte de acest "exotism" (femei cărora le place să facă sex şi atât) ca să răstoarne dinamica obişnuită a genului şi s-o facă pe fată distantă emoţional şi pe băiat, romantic.
Licenţiozitate fără nuditate!
În rest, totul e extrem de previzibil şi filmul ne oferă foarte puţine dintre lucrurile care n-au fost superepuizate în produsele de până acum. Vorbim de pură formulă, uşoară ca pana, dar pasabilă graţie a chimiei dintre cele două staruri. Curând, Adam începe să complice totul cu sms-uri la ore târzii şi punerea în practică a unor sfaturi nefericite de la amicii săi, care par descinşi din bucăţi căzute la montaj din filmele lui Apatow. Portman, aşa cum o dovedeşte şi în Black Swan, e foarte bună nu atunci când se păpuşeşte, ci când o ia razna, ca în secvenţa în care înnebuneşte de gelozie după ce Adam îi trimite o fotografie cu două tipe hot.
Dar protagoniştii, două dintre cele mai plăcute staruri ale momentului (deşi Kutcher n-a avut niciodată roluri pe măsura acestei calităţi), nu reuşesc să compenseze previzibilitatea materialului şi faptul că eroii lor sunt aşa de firav schiţaţi. Conştient de acest defect, regizorul Reitman (Ghostbusters) aglomerează restul distribuţiei cu actori extrem de talentaţi în roluri secundare sau minore: Kevin Kline, tatăl lui Adam, e un Hugh Hefner ceva mai simpatic, neobosit în goana lui după femei, iar Lake Bell e o fată zăpăcită, amorezată fără speranţă de Kutcher.
Disperat să obţină calificativul "audienţă generală" (mă întreb de ce la noi a obţinut "interzis celor sub 15 ani"?) şi să nu-i compromită şansele la Oscar lui Portman, cineastul cenzurează orice nuditate, dar, în schimb, nu se sfieşte să ne bombardeze cu replici licenţioase (unele amuzante, altele jenante).