februarie 2011
Premiile Oscar 2011
Anul cinematografic începe şi se încheie cu Premiile Oscar. De-a lungul lui, filmele se perindă cu avangarda lor de reclame, interviuri şi afişe mai mult sau mai puţin inspirate, cu lungi ecouri critice pozitive sau mărunte jelanii de îngropăciune. Pelicule grandioase sau penibile. Indiferente sau scandaloase. Extaziante sau o completă irosire de bani. Premiile de tot felul nu mai au de mult un sezon anume, acum umplu anul până la refuz. Nu trec două săptămâni şi începe un nou festival, nu e lună fără vechi sau noi onoruri. Deasupra tuturor, în ciuda vocilor ce le acuză de conformism şi liniaritate plictisitoare, Premiile Oscar rămân răsplata cea mai dorită, discutată şi mediatizată a industriei cinematografice. Şi, judecând după bucuria celor implicaţi în realizarea unui film independent în momentul primirii acestor distincţii, e clar că nu sunt fără însemnătate nici pentru ei, chiar dacă demersul lor artistic se situează voit în afara contingentului eligibil.


2010, spre deosebire de alţi ani, a avut o recoltă mai sănătoasă, numai bună de adunat în urnele de vot ale Academiei Americane de Film. Dovada sunt cele zece titluri rămase în competiţia pentru cel mai bun film, pelicule cu combinaţii norocoase de aprecieri şi recompense strălucitoare. Spectatorii şi-au urmat preferinţele, criticii şi-au notat favoritele. Academia Americană nu face parte nici din prima categorie, nici din a doua. E o insulă aparte, nu neapărat izolată, dar oricum condusă de viziuni proprii, care, de foarte multe ori, nu au nimic în comun cu dorinţele sau speranţele restului planetei. Este şi motivul pentru care pronosticul nostru, previziunile veghetorilor din mass-media şi decizia Academiei vor avea locuri de întâlnire, dar şi numeroase, deseori surprinzătoare şi uneori nemulţumitoare zone de ruptură. Pentru impacienţi, natura a creat iscoditorii din jurul membrilor votanţi, aflaţi în perpetuă încercare de a afla câte ceva înaintea evenimentelor. Iar zvonurile împrăştiate pe la colţuri sunt exact aşa cum ne plac: imbatabile izvoare de adrenalină.
 


Cel mai bun lung-metraj

Cea mai importantă categorie are problematica misiune de a cerne printre zece nominalizări: Black Swan, The Fighter, Inception, The Kids Are All Right, The King's Speech, 127 Hours, The Social Network, Toy Story 3, True Grit, Winter's Bone.

Acum zece zile era dat ca sigur The Social Network, deja garnisit cu Globuri de Aur. Şi a venit tare din flancul estico-insular The King's Speech, cu o cohortă de premii BAFTA şi un lobby de academie britanică, pe măsură. Inception-ul lui Nolan pare sortit să rămână doar un hit fantasy, Black Swan-ul lui Aronofsky e prea sumbru pentru a fi luat în calcul, iar The Kids Are All Right, dat ca serios concurent de top trei, se va alege cu medalia de bronz, decoraţie pur imaginară. Independentul Winter's Bone, remarcabil şi cu destule alte nominalizări, e totuşi un outsider. Iar fraţii Cohen au destul curaj ca să nu se teamă că True Grit ar trece linia de sosire.
Mi-ar plăcea să câştige The Social Network. Sau Winter's Bone. Dar...
Zvonometrul Academiei urcă la maxim pentru: The King's Speech.
 
Cea mai bună regie

Fericiţii nominalizaţi sunt: Darren Aronofsky pentru Black Swan; Joel Coen şi Ethan Coen pentru True Grit; David Fincher pentru The Social Network; Tom Hooper pentru The King's Speech şi David O. Russell pentru The Fighter. E, probabil, cea mai dezbătută categorie, pentru că au pierdut startul câteva nume pe care mulţi le-ar fi văzut intrate pe lista scurtă: Cristopher Nolan (Inception), Lisa Cholodenko (The Kids Are All Right) şi Debra Granik (Winter's Bone).
Acum zece zile era dat ca sigur David Fincher.
Mi-ar plăcea să câştige David Fincher. Dar...
Zvonometrul Academiei urcă la maxim pentru: Tom Hooper.
 

 


Cel mai bun actor într-un rol principal


 

Academia i-a preferat pe: Javier Bardem, Biutiful; Jeff Bridges, True Grit; Jesse Eisenberg, The Social Network; Colin Firth, The King's Speech; James Franco, 127 Hours. Ryan Gosling (Blue Valentine) nici n-a apucat să deschidă uşa, la categoria asta. Oricum nu conta, pentru că, după cum au arătat toate premiile cu ştaif de până la ora asta, avem o singură mare nominalizare: Colin Firth. E anul lui şi scrie în toate stelele c-a atins vârful de carieră.
Acum zece zile era dat ca sigur Colin Firth.
Mi-ar plăcea să câştige James Franco. Dar l-au uns prezentator şi-am ştiut că...
Zvonometrul Academiei urcă la maxim pentru: Colin Firth.
 


Cea mai bună actriţă într-un rol principal
 


Fetele bune ale anului 2010 sunt: Annette Bening, The Kids Are All Right; Nicole Kidman, Rabbit Hole; Jennifer Lawrence, Winter's Bone; Natalie Portman, Black Swan; Michelle Williams, Blue Valentine. O categorie densă şi dificilă pentru votanţi şi votate. Jennifer Lawrence e considerată noua revelaţie a anului, Michelle Williams joacă fără cusur, doar Nicole Kidman e sub nivelul aşteptat. Iniţial, nici nu era vorba despre o confruntare, alegerea fiind sigură. Dar ultimele zile au adus un suflu de reîncoronare a unei vechi regine, multi-nominalizată, care nu mai are şansa unei lungi cariere în faţă şi care ar merita să nu fie, iar, omisă. Deci, zice vorba şugubeaţă din folclor, s-ar putea să nu se ştie.
Acum zece zile era dată ca sigură Natalie Portman.
Mi-ar plăcea să câştige, fără nicio îndoială (dacă mai trebuia să spun), pe-sfert-românca Natalie Portman. Dar...
Zvonometrul Academiei urcă la maxim pentru: Annette Bening.
 


Cel mai bun actor într-un rol secundar

Grupa secundă a actorilor i-a luat anul acesta pe: Christian Bale, The Fighter; John Hawkes, Winter's Bone; Jeremy Renner, The Town; Mark Ruffalo, The Kids Are All Right; Geoffrey Rush, The King's Speech. Toate privirile s-au îndreptat, de la început, spre Christian Bale, deşi nici Renner, nici Ruffalo nu erau de ignorat. Dacă scenariul nu i-a hărăzit celui din urmă un profil mai solid, lui John Hawkes i-a furnizat cam tot ce trebuia. Numai că s-a adăugat, cu întârzierea de bon-ton a aristocratului, Geoffrey Rush, care, se zice, ar fi scindat voturile.
Acum zece zile era dat ca sigur Christian Bale.
Mi-ar plăcea să câştige, oricât de ciudat ar suna, oricare dintre ei. Dar, dacă nu apare vreo surpriză de ultim moment...
Zvonometrul Academiei urcă la maxim pentru: Christian Bale.
 

 


Cea mai bună actriţă într-un rol secundar
 


Fetele rele din grupa de urmărire sunt: Amy Adams, The Fighter; Helena Bonham Carter, The King's Speech; Melissa Leo, The Fighter; Hailee Steinfeld, True Grit; Jacki Weaver, Animal Kingdom. Melissa Leo şi-a făcut o intensă propagandă pe cont propriu. Amy Adams n-a reuşit să ia niciun premiu pregătitor. Helena Bonham Carter a luat BAFTA, dar numai o minune o poate duce acasă cu un Oscar în mână. Despre celelalte două, gurile rele spun că ar fi avut reale şanse, dacă Academia nu ar fi pus ochii, încă de acum doi ani, de la Frozen River, pe Leo.
Acum zece zile era dată ca sigură Melissa Leo.
Mi-ar plăcea să câştige Hailee Steinfeld. Dar...
Zvonometrul Academiei urcă la maxim pentru: Melissa Leo.
 


Cel mai bun film străin

Mapamondul s-a străduit să producă în 2010 un număr bun de filme care să merite o trecere prin moara de gusturi ale membrilor Academiei. Spre surpriza multora, s-au văzut cu sacii în căruţă: Biutiful(Mexic); Kynodontas / Dogtooth (Grecia); Hævnen / In a Better World (Danemarca); Incendies (Canada); Hors-la-loi / Outside the Law (Algeria). Dezamăgirea noastră a fost să nu vedem Eu când vreau să fluier, fluier trecut de preliminarii. La fel au păţit şi italienii, care, în loc să-şi înscrie poeticul Io sono l'amore, au mizat pe o peliculă atât de subţire, încât s-a pierdut rapid printr-o crăpătură a urnei de votare.
Acum zece zile era dat ca sigur Hævnen / In a Better World.
Mi-ar plăcea să câştige Io sono l'amore. Dar nu e pe listă, aşa că...
Zvonometrul Academiei urcă la maxim pentru: Hævnen / In a Better World.
 


Cel mai bun film de animaţie

Au intrat în competiţia finală: How to Train Your Dragon, L'illusionniste şi Toy Story 3. Eu, şi nu numai eu, îl aşteptam şi pe Despicable Me. Academia s-a gândit că Illumination Entertainment e o companie prea necoaptă ca să intre în cărţi alături de DreamWorks, Pathé sau Pixar şi au ignorat un succes de box-office care, la animaţie, strigă un singur lucru: calitate. Sau, cum exclama micuţa Agnes: "It's so fluffy, I'm gonna die!"
Acum zece zile era dat ca sigur Toy Story 3.
Mi-ar plăcea să câştige L'illusioniste. Dar "the french" n-au avut niciodată mare trecere la americani, aşa că...
Zvonometrul Academiei urcă la maxim pentru: Toy Story 3.
 


Cel mai bun scenariu original

Aici lucrurile sunt puţin încurcate, pentru că au intrat în competiţie câteva scenarii bine închegate şi, evident, numai unul poate să culeagă lauri: Another Year, Mike Leigh; The Fighter, Scott Silver, Paul Tamasy, Eric Johnson; Inception, Christopher Nolan; The Kids Are All Right, Lisa Cholodenko, Stuart Blumberg; The King's Speech, David Seidler.
Acum zece zile era dat ca sigur David Seidler, pentru The King's Speech.
Mi-ar plăcea să câştige Mike Leigh, pentru Another Year. Dar ...
Zvonometrul Academiei urcă la maxim pentru: Lisa Cholodenko şi Stuart Blumberg, pentru The Kids Are All Right.
 
Cel mai bun scenariu - adaptare

Adapatarea unei poveşti pentru trecerea ei pe ecran necesită un pic mai mult decât originalitate, şi anume, simţ practic. Deşi nominalizările arată astfel: 127 Hours, Danny Boyle, Simon Beaufoy; The Social Network, Aaron Sorkin; Toy Story 3, Michael Arndt, John Lasseter, Andrew Stanton, Lee Unkrich; True Grit, Joel Coen, Ethan Coen; Winter's Bone, Debra Granik, Anne Rosellini. Singurul care s-a distanţat din start e Aaron Sorkin şi asta s-a văzut deja la toate premiile preludiu-de-Oscar. Textul e atât de dens, încât, la o privire de suprafaţă, ai fi zis că va ieşi o plictiseală de film, dar are atâta energie, ironie şi inteligenţă în mânuirea dialogului, încât nu se mai întrevede nicio şansă pentru fraţii Cohen sau pentru cei doi parteneri ai scriiturii lui 127 Hours. Spre gloria stilului concis, urmează o ferice concordie.
Acum zece zile era dat ca sigur Aaron Sorkin.
Mi-ar plăcea să câştige Aaron Sorkin.
Zvonometrul Academiei urcă la maxim pentru: Aaron Sorkin.
 
Cea mai bună imagine

Parcă mai frumos numită de americani - cinematography -, categoria de anul acesta i-a ales pe: Matthew Libatique, Black Swan; Wally Pfister, Inception; Danny Cohen, The King's Speech; Jeff Cronenweth, The Social Network; Roger Deakins, True Grit. Imaginea a fost şi va rămâne fundaţia şi structura de rezistenţă a oricărui film. Ai un creator de imagine cu ochi de şaman, o să ai spectatori vrăjiţi. Cei cinci puşi să sperie vestul Academiei au fiecare atuul lui şi soarta premiului se va decide pe ultima sută de metri. Dacă Deakins are avantajul cadrelor largi, de natură, Pfister aduce mirajul fantasticului, iar Libatique pe cel al tenebrelor şi cadrelor trase de la 10 cm de actor. Conenweth, la rândul lui, a dat Harvardului tot atâta mister cât ar năvăli pe ecrane dintr-o aterizare pe Marte, transmisă în direct. Tough call! Grea decizie.
Acum zece zile era dat ca sigur Jeff Cronenweth, pentru The Social Network.
Mi-ar plăcea să câştige Matthew Libatique, pentru Black Swan.
Zvonometrul Academiei e totalmente dat peste cap: Jeff Cronenweth, Roger Deakins, Danny Cohen?

***

Dacă credeaţi că zvonistica e o invenţie românească, pe tiparul: "zvonu-i frate cu românul", sper că v-aţi lămurit de contrariu. E, cu siguranţă, la fel de veche ca vorbirea. Nimic nu e mai tentant decât să laşi impresia că eşti posesorul unei informaţii noi, unice şi importante. Nimic mai plăcut decât reflexia supradimensionată a imaginii tale, din ochii celui care te priveşte cu admiraţie: iată unul care le ştie pe toate, direct de la sursă şi înaintea tuturor! Şi cât de repede uităm că zvonul rămâne milenara informaţie neconfirmată, care, de cele mai multe ori, nu poate fi (şi de aici dulceaţa ei) verificată, dar care circulă nestingherită, din gură în gură, acum cu atât mai repede cu cât suntem în plin mileniu al comunicării instantanee. Zvonul a primit încă de la naştere o adevărată comoară: libertatea absolută. Şi o exercită nestingherit.
 
Pentru spectatori, premiile şi agitaţia din jurul lor sunt mai degrabă un soi de sport şi, în acelaşi timp, un spectacol. Pentru cei direct implicaţi în afacere, poate fi o sursă de angoase şi aşteptări înfrigurate, întrerupte sau nu de ceasul serilor festive. Actori, regizori, scenarişti, toţi membrii echipelor de filmare şi producţie stau cu sufletul la gură şi trag cu urechea, doar-doar or prinde zvonul în care numele lor e lipit de statuetă cât mai tare, de preferinţă prin două-trei puncte de sudură. Cu cât momentul Oscar e mai aproape, cu atât zvonul intră mai adânc în sezonul de înflorire. Iar nominalizaţii adorm seara purtând în gânduri varianta lor, autohtonă, de text muzical al Loredanei Groza: "Bună seara, iubite, te-aştept ca şi când...". Şi îşi visează premiul. Mai presus de măriri, de căderi, de cuvânt?

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus