Riscuri asumate - Magnatul, un film despre prezent

Povestea destinului unui magnat din mass-media risca să semene cu evenimente şi personaje din prezentul de astăzi (sau de ieri), cu trimiteri la "eroi" din realitate care fie au murit în condiţii suspecte, fie s-au angajat pe o pantă riscantă a afacerilor, zonă mai mereu pătată de intervenţiile politicului. Mai mult, prezenţa unui candidat la preşedinţia ţării, om de afaceri venit din străinătate, care n-a mîncat "salam cu soia", sugera o altă asemănare cu un personaj real (care n-a făcut mulţi purici pe scena electorală din realitate). Cum autorul scenariului şi-a construit povestea cu destul de mult timp în urmă, orice asemănare cu personaje din viaţa prezentului românesc rămînea riscantă pentru orice comentator.

Filmul lui Şerban Marinescu evocă cu pertinenţă şi accente dramatice deosebite o lume mai puţin sondată în filmul românesc, şi anume aceea a celor care fac jocurile la nivel înalt, a politicienilor corupţi, a "eminenţelor cenuşii" care îşi manipulează cu frenezie personajele de prim-plan, a celor care cred că rectitudinea morală ascunde şi caractere de acelaşi calibru. Iniţial abordînd moravurile lumii politice, filmul lui Şerban Marinescu îşi decantează epica pe drama personală a unui "magnat" al presei, Mircea Moraru (jucat de Dorel Vişan, aici la unul dintre cele mai bune roluri dintr-o îndelungată carieră în film), care, aflat sub spectrul unui sfîrşit iminent, îşi reevaluează principii, trăiri, relaţii umane.

Cadrilul afacerilor şi presiunilor politice este estompat de meandrele evoluţiei lui Moraru, depozitar al unor secrete de familie bine păzite, dar şi al unor relaţii tensionate cu sora sa (Olga Tudorache, aici sugerînd cu discreţie însingurarea), cu un frate (Constantin Codrescu), dar mai ales cu fiica (Ana Ularu, o interpretă capabilă de mari trăiri), ce prefaţează un divorţ între generaţii, preocupări, sentimente şi principii abil orchestrat.

Dincolo de fundalul scenei politice, animat de candidatul la preşedinţie (un Gheorghe Dinică de zile mari, mai autentic în promisiuni decît oricare candidat din realitatea politică a zilei), de Horaţiu Mălăele (o "eminenţă cenuşie" mai abilă decît orice "şef de cadre" de partid), de Valentin Uritescu (un doctor care declanşează cu un diagnostic drama "magnatului"), de Răzvan Vasilescu şi Constantin Cotimanis (partenerii "magnatului", gata să-l trădeze pentru sume rezonabile), se desenează momentele de cumpănă ale personajului interpretat de Dorel Vişan, creionat cu o suficientă doză de ambiguitate, cu trăiri intense şi rezolvări lucide.

Filmul îi lasă spectatorului destule momente de meditaţie asupra destinului care loveşte fără a alege, asupra incompatibilităţilor existente între generaţii, asupra jocurilor politice şi a moralităţii acestora. O frazare filmică traversată de accente necesare pentru aprofundarea psihologiilor eroilor, o imagine (Dan Alexandru) care propune un decor eliberat de atracţia kitsch-ului, o muzică (Petru Mărgineanu) cu linii melodice bine adecvate momentelor de cumpănă evocate sunt cîteva dintre atuurile noului film semnat de Şerban Marinescu. Premiera lui, în plină campanie electorală, este deosebit de incitantă, fără ca asemănările să inducă în eroare spectatorii. Aceştia se pot doar delecta cu cîteva recitaluri actoriceşti de primă mînă, domeniu recunoscut al unui cineast care-şi iubeşte şi îşi respectă interpreţii.