Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Sibiriada

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Contemplaţie şi acţiune - Sibiriada


Marian Rădulescu

aprilie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Proiectul de anvergură al Sibiriadei (1979) este replica slavă dată superproducţiei italiene pe aceeaşi schemă (conflictul - ce persistă de-a lungul a câtorva generaţii - între "săraci" şi "bogaţi"): Novecento (1976) de Bernardo Bertolucci. Filmul lui Andrei Koncealovski este una din acele experienţe hipnotizante pe care cinematograful, nu foarte des, ţi le oferă.

Este formidabilă combinaţia de acţiune şi contemplaţie în Sibiriada. Părţile dinamice (inclusiv secvenţele de arhivă) transmit energia "călirii oţelului" sau a forării după petrol. Părţile ce invită la contemplaţie, de o rară splendoare plastică, surprind natura în nenumărate ipostaze şi comuniunea omului cu ritmurile ei. Şi într-un caz, şi în celălalt, imaginea (Levan Patasvili) este potenţată de coloana sonoră, de zgomote, de muzica lui Eduard Artemiev (un Vangelis al ruşilor, cunoscut pentru colaborările cu Andrei Tarkovski la Solyaris, Oglinda şi Călăuza, cu Nikita Mikhalkov la Piesă neterminată pentru pianina mecanică, Raba lyubvi / Sclava iubirii, Oblomov, Utomlionnie solntsem / Soare înşelător). Peste ani - surpriză! - tema muzicală din Siberiada este remixată de o trupă trance (PPK) cu titlul "ResuRection" şi, în 2001, ajunge pe locul 3 în topurile din Marea Britanie.

Dintre actori am recunoscut doar două chipuri: Nikita Mikhalkov (Alexei) şi Liudmila Gurcenko (Taya). Multe din gesturile, replicile şi chiar costumele lor (vezi tricoul cu dungi de marinar al lui Alexei) au fost apoi folosite în Gară pentru doi, unde joacă din nou împreună.

Sigur, după apariţia memoriilor lui Soljeniţân (Arhipeleagul Gulag, mai ales), nu poţi trece cu vederea ceea ce, din cauza cenzurii, filmul lui Koncealovski nu avea cum să nu ascundă. Siberia este pământul bogat în zăcăminte pe care URSS doreşte să le exploateze la sfârşitul anilor '70. Dar mai este şi patria de oase a milioanelor de victime din timpul terorii staliniste şi chiar după aceea. Despre ele se va vorbi (până când a ajuns să nu mai intereseze pe nimeni) în perioada începută de Glasnostul gorbaciovist.




 Toate articolele despre Sibiriada


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Marian Rădulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer