Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Fast Five

La Famiglia! - Fast Five


Cristina Zaharia

Port.ro, aprilie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Partea a cincea din franciza cu testoteron şi adrenalină merge ca unsă. Cu acelaşi regizor, Justin Lin, la cârmă şi acelaşi scenarist, Chris Morgan, ca în 3 şi 4, lucrurile sunt clare. Fiecare încearcă să pluseze, să se autodepăşească, să ofere mai mult, mai bine. Iar spectatorul, indiferent că este fan al seriei sau nu, se uită cu bucurie şi plăcere la ce se întâmplă pe ecran. Bineînţeles, înainte de toate trebuie să vreţi să intraţi în convenţia propusă de serie şi să vă predaţi genului acesta de film.
 
Totul a început în 2001 cu un film despre curse de stradă underground  în Los Angeles. Doi şoferi talentaţi şi pasionaţi de maşini tunate. Unul certat cu legea, Dominic Toretto (Vin Diesel devenind instantaneu noua vedetă a filmelor de acţiune) şi celălalt apărând-o, Brian O'Conner (adică Paul Walker cu ochii lui albaştri şi aspectul de surfeur). O prietenie neaşteptată, dincolo de diferenţa de statut social. Maşini de lux, exemplare ca nişte animale exotice, femei puternice, cadre hot pentru ambele sexe. Filmul a prins imediat şi a avut succes nebun. În 2002 a primit Premiul MTV pentru cea mai bună echipă de filmare. Partea a treia scoate personajele de pe tărâm american şi duce acţiunea în nepământeanul, futuristul oraş Tokyo. Probabil că aşa e regula, din doi în doi. Căci acum, în 5, se iese iar în afara graniţelor USA, în Rio De Janeiro.

După ce l-am văzut în desenul animat Rio, oraşul arată mai pitoresc ca niciodată. Sunt filmări aeriene peste favelas adunate în stup, multi-colorate, la fel de cool ca într-un film de Michael Mann, Miami Vice, să zicem. Dar, cum veţi vedea, accentul se pune de data aceasta pe oameni. Este filmul cel mai liric dintre toate. Oraşul este doar decorul numai bun pentru un jaf care să depăşească ca număr de amplasări ultimul Ocean's Twelve. Şi apoi, taberele se mai schimbă. De data asta cei doi prieteni sunt de aceeaşi parte. A "răilor".

Marea găselniţă a filmului este reunirea tuturor. Alături de cei doi protagonişti de la început (Vin şi mai masiv ca înainte, iar Paul mai matur şi cu o barbă sexy nerasă de trei zile), apar personaje din filmele trecute într-o foarte reuşită adunare de familie. Sora lui Dom, Mia, adică Jordana Brewster din 1 şi 4Tyrese din 1 şi 2. Ludacris din 2Sung Kang din 3 şi 4. Statuara Gal Gadot din 4Michelle Rodriguez din 1 şi 4Eva Mendes din 2 Fast 2 Furious, partea a doua a seriei. Parcă niciun alt film de acţiune nu a avut figuri mai minunate în cadru. Filmul are cascade originale, perfect coregrafiate, cu efecte digitale la fix, atât de multe încât pare candidatul perfect la Premiile Taurus (ale cascadorilor şi efectelor pirotehnice).


Partea a cincea se salvează prin umor. În afară de maşini care fac echilibristică pe străzi înguste sau chiar pe Bulevardul Paulista, de atâţia bărbaţi cu abdomene de oţel şi bicepşi umflaţi încât mâinile nu mai stau lejer pe lângă corp, filmul aduce un echilibru tandru prin cele câteva femei prezente şi replici la care râzi - şi din partea unui tandem guraliv tolomac-, necesare să treci cu interes la următoarea cursă urmărire. Şi apoi muzica lucrată la milimetru, inclusiv un hip hop brazilian nostim. Limba însăşi, prin muzicalitatea ei, inserată când şi când în film, braziliana aduce un pic de exotic necesar, o limbă prea rar auzită în afara telenovelelor.

Cu ce rămâi din 5Cu excitarea de la acţiunea frenetică, atunci, în sală. Cred că e genul de film care rezistă la revizionări tocmai datorită efectelor. Pentru că pe unele aproape le priveşti cu gura căscată. E un film pentru copiii din noi, un enterteiment din când în când necesar. O plăcere vinovată.

Cu toate că filmarea din mână e uşor enervantă, mai ales că nu e necesară, scenele de acţiune, cel puţin două din ele, sunt antologice sau vor putea să stea într-una a filmelor de gen. Un jaf de tren - să vedeţi ce abordare, cum decid să intre la maşinile vizate!!! - care este el însuşi, doar secvenţa respectivă atât de bună încât poate să stea pe propriile picioare, ca un scurt metraj independent. Un birou uşor atipic al şefului mafiot. O săritură interesantă pe acoperişuri şi un personaj care se uită înapoi în plin salt. Un discurs pentru familie impresionant. Exploziile, dacă e permis să spun aşa ceva, sunt foarte frumos realizate. Un ajutor nesperat, sigur, clişeu, dar face genului ăsta de film un bine. Probabil că nici nu bănuim ce rezonanţă patriotică are pentru spectatorul american. Un şeif pe şosea târât furibund pe care îl priveşti alergând cu stomacul strâns. Sigur, trecem peste faptul că, exact ca la filmele cu James Bond, mai mult sau mai puţin cu adevărat, americanii fac praf oraşele în care se duc să filmeze abroad. O înfruntarea finală faţă în faţă, ca eroii din westernurile vechi. Şi cele mai minunate maşini cu vopsea mată pe care le-aţi văzut.

Nu vă grăbiţi să plecaţi, pierdeţi un P.S., probabil pentru partea a 6-a.




 Toate articolele despre Fast Five


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Cristina Zaharia


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer