Critică la adresa lumii filmului - Somewhere

În cel mai recent film al său, Sofia Coppola şi-a propus să spună o poveste într-un alt mod decât cel practicat la Hollywood, într-un ritm lent, cu o atenţie sporită pentru evoluţia relaţiilor dintre personaje. Însă, mijloacele  acestea sunt puse aici tot în folosul unei viziuni simplificatoare despre oameni şi experienţele menite să-i transforme moral. Personajul din film,  Johnny Marco, este un actor celebru, bogat şi plictisit de rutina sa luxoasă, ce include aventuri cu femei frumoase, şederi în reşedinţe elegante şi munca sa - rezolvată mai mult de la sine, prin impresarii angajaţi să facă toată treaba. Johnny, aşa cum ni se sugerează, are numai defecte: este afemeiat şi le răneşte pe toate cele cu care se încurcă (bănuim că acesta este şi motivul pentru care s-a despărţit de mama fetiţei lui), este ignorant şi un actor cabotin, după felul în care pozeză pentru afişul noului său film. O vizită prelungită a fetei sale, Cleo, îl va determina pe actor să-şi reconsidere existenţa. Personajul fetei este construit prin opoziţie: frumoasă, inteligentă şi delicată, Cleo ia cursuri de patinaj artistic, învaţă să gătească şi se ruşinează când este întrebată dacă are un iubit. Şi nici celelalte personaje din film nu au mai multe nuanţe: jurnaliştii de la conferinţa de presă pun întrebări imbecile, asistenţii studiourilor de filme sunt servili etc. Astfel, critica pe care regizoarea o aduce la adresa unei lumi, cea a industriei cinematografice, apare neverosimilă şi naivă.