Marea iubire a lui Sebastian
Marea iubire a lui Sebastian este numele unui spectacol firesc şi tandru, care se joacă la Godot Café-Teatru, în centrul vechi al Capitalei. Marea iubire a scriitorului Mihail Sebastian a fost Leny Caler, frumoasă actriţă a Naţionalului bucureştean în perioada interbelică.

 

Spectacolul-lectură bazat pe corespondenţa dintre cei doi, pe file din Jurnalul scriitorului şi pe piesa de teatru Jocul de-a vacanţa, o pune faţă în faţă pe Leny Caler (Rodica Mandache) cu iubitul ei din realitate şi din amintire, Mihail Sebastian (Marius Manole). Fragmentele de memorialistică şi scurtele monologuri melancolice sunt echilibrate de dialoguri vii, sarcastice, care se sting în ritmul muzicii Bucureştiului de altădată.

"Astă-noapte l-am visat pe Mihai. Pe Mihai Sebastian. Tânăr cum era. Uite-l! Ce tânăr e! Eu nu mai sunt. Eu sunt bătr... Eu nu mai sunt tânără. Eu m-am încăpăţânat să trăiesc mult", începe Leny Caler. Cert este că l-a visat trei nopţi la rând. Oare pentru că a citit scrisorile pe care i le-a scris ea lui, în 1936? Le are pe toate.

"Ce faci, Mihai?". "Eu, bine! Tu?". "Eu visez. Te visez!", îi spune Leny. "Totdeauna, momentele mele de visare le-am plătit foarte scump", răspunde Sebastian. Mihail Sebastian e un sentimental. Înainte de a-l cunoaşte personal, Leny era fermecată de scrisul său, de verva poetică, ironia, inteligenţa şi talentul cu care-şi scria cronicile dramatice şi eseurile. "În graba tinereţii mele, aveam un singur gând. Să-l am!". Şi, într-o zi, i-a fost prezentat. 

La câteva zile după, Sebastian se aude spunând despre Leny că e frumoasă şi tânără. "Şi mi se pare atât de inexplicabil faptul că ea vine spre mine, eu care sunt cum sunt. Dar prudent nu e şi nici măcar nu ştiu cum o să ies eu de aici", îşi repetă Sebastian. Actorii sunt pe scena de la Godot Café-Teatru, stau pe scaunele lor, cu textele pe care le ştiu pe de rost în faţă, dar în acelaşi timp se plimbă şi prin Cişmigiu. Pentru că asta povesteşte Sebastian, în jurnalul lui, iar Marius Manole e primul care-l crede.

Leny şi Mihail se plimbă ţinându-se de braţ, iar lumea întoarce capul după ei. El e atât de mândru de frumuseţea ei. "Ai putea fi un amor", îi spune, şi Leny ia ultimul cuvânt şi-l transformă în întrebare. "Amor?". Se cunosc doar de zece zile, iar Sebastian începe s-o iubească serios pe capricioasa, cocheta şi frivola actriţă. "Dacă îmi închipui că femeia asta n-are 1.000 de amanţi, atunci sunt un dobitoc sinistru", îşi reproşează scriitorul.

Leny Caler şi jocul ei de-a vacanţa

"O să compun un personaj numai pentru dumneata, Leny", îi spune într-o zi. Mihail Sebastian va scrie Jocul de-a vacanţa, iar în manuscris va alterna de multe ori numele ei cu cel al Corinei. Iată-l amorezat, gelos pe toţi bărbaţii cu care s-a culcat iubita lui. Preocupat în orice moment de ce face sau de ce-ar putea să facă Leny. Fericit când surâde, nenorocit când e prea veselă, tremurând când îi aude glasul la telefon. Scrie încet, foarte încet şi nu-şi dă seama dacă e leneş sau scrupulos. Dar piesa lui e gata. Pariul cu Leny n-a fost o glumă copilărească. "Îţi fac o lectură a Jocului de-a vacanţa?".

Corina şi Ştefan Valeriu încep să vorbească şi la Godot. În dreapta Rodicăi Mandache se aude vocea Anei Ioana Macaria, iar în stânga lui Marius Manole se aud replicile lui Istvan Teglas. După ce citeşte Jocul de-a vacanţa, actorul Ion Iancovescu îi spune lui Mihail Sebastian: "Numai pentru o femeie pe care o iubeşti foarte mult poţi să scrii un astfel de rol. E cel mai frumos rol de femeie scris vreodată. Cel mai frumos, dar şi cel mai greu". Leny Caler îşi aminteşte: "Corina a fost un rol scris pentru mine. Eu l-am jucat şi am făcut o mare creaţie". Şi Mihail Sebastian îşi aminteşte: "M-a înspăimântat cât de puţine lucruri putea să înţeleagă Leny. Ultima scenă din actul 2 îi scapă complet. Îmi cere să suprim lucruri care pe mine, când le scriam, mă emoţionau şi pe care, pentru că atunci o iubeam, le scriam anume pentru ea".

Pe 17 septembrie 1938 se joacă primul spectacol. După premieră, Leny şi Mihail cutreieră străzile, ţinându-se de mână. Se opresc în faţa unui afiş mare şi îşi citesc numele tipărite unul lângă altul. Sunt singuri pe tot bulevardul. Este una dintre cele mai puternice amintiri cu ei doi. Rodica Mandache şi Marius Manole stau sus pe scenă şi spun această poveste. Te îndrăgosteşti imediat de ei.

Muza marilor artişti

Leny Caler (1904-1992) şi Mihail Sebastian (1907-1945). Asta scrie pe pietrele lor funerare. Leny Caler a fost femeia pentru care au făcut o pasiune Camil Petrescu, Tudor Muşatescu, Sică Alexandrescu, Tudor Arghezi şi compozitorul Elly Roman. A fost îndrăgostită de scrisul lui Mihail Sebastian, bărbatul cu trei ani mai tânăr ca ea. A fost îndrăgostită de Camil Petrescu, care a avut-o ca model când le-a inventat pe Doamna T şi pe Emilia din Patul lui Procust. Mihail Sebastian o va iubi pe Leny Caler de fiecare dată când se va juca spectacolul pe care l-am văzut într-o seară la Godot.  

De: după Leny Caler şi Mihail Sebastian Regia: Diana Mihailopol Cu: Rodica Mandache, Marius Manole, Ana Ioana Macaria / Ioana Mărcoiu, Istvan Teglas

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus