Jurnalul unei foste cîştigătoare (IV) - Gala tânărului actor HOP, 2011

Sâmbătă, 3 septembrie 2011, ora 14 şi un pic

Dragă jurnalule,

Mă întorc de la masa rotundă care se întâmplă în fiecare an în ultima zi de concurs şi mă grăbesc să-ţi povestesc cum a fost ieri. Dar mai întâi, masa rotundă. Sau ce-a fost ieri în concurs, mai întâi?! Of...

Masa asta rotundă e un prilej pentru participanţi să vorbească despre ei. Rareori ţi se pune un microfon în gură şi te îndeamnă cineva cu cel mai sincer interes să vorbeşti. Tinerii actori nu prea au curaj să vorbească despre ce-i doare la mese rotunde, dar vorbesc apoi pe la colţuri despre ce-ar fi vrut să spună, dar n-au făcut-o pentru că - zic ei - n-are rost.

E incomod să-ţi expui opiniile în public, mai ales când eşti tânăr şi ai impresia că ceilalţi de-abia aşteaptă să te faulteze pentru o părere greşită. Ştiu sigur că nici o părere nu e greşită pentru cel care o emite atâta timp cât e asumată. O scurtez ca să trec la chestii concrete.

Şcolile de teatru din România sunt groaznice, pedagogii nepregătiţi şi tinerii actori, şi aşa mult prea mulţi, plutesc în incertitudine. S-a vorbit despre proiectul de practică teatrală de la Tîrgu-Mureş, despre cum Gala ar putea deveni a Tânărului Creator şi despre multe altele şi... ştii ce? O să-ţi povestesc despre asta după ce se termină Gala, mai bine.


Am avut emoţii mai mari ieri, decât în celelalte zile. Aseară au fost Andi - Andrei Gherghe şi Bianca Ioan în concurs. Pe Bianca o ştiu din 2010, când era studentă la Iaşi, venise să vadă Gala şi era prietenă cu Leta, deci am petrecut ceva mai mult timp împreună. Pe Andi îl ştiu de ani buni. Am absolvit la acelaşi profesor la Tîrgu-Mureş, el cu o generaţie după mine, am locuit în acelaşi apartament, am lucrat împreună la Teatru 74, ne-am certat pe facturi şi chirii şi aproape am făcut un spectacol împreună. Mă rog. Mi-ar fi plăcut să pot lăsa tot bagajul ăsta la uşă şi să-i privesc ca şi când nu i-aş cunoaşte, dar n-am cum. O să-mi fie dragi şi dacă nu înţeleg o boabă din ce zic sau ce fac, şi în caz de fac o porcărie. Deşi sper să n-o facă.

Bianca jonglează cuvintele, le învârte, le caută sinonime şi le respinge de îndată ce îi ies pe gură, toate astea, pentru că se pregăteşte să facă o cerere în căsătorie. E singură în casă şi face tot ce-i trece prin cap, dansează un dans stupiduţ şi comic, îşi stoarce o portocală, îşi face variantele de propunere către cel pe care-l iubeşte, cu libertate totală şi face astfel un personaj simpatic, cu care ţii până la final. E sigură pe ce face, degajată şi îi place să fie acolo unde e. E total în elementul ei. Poate chiar prea în elementul ei, o simt pe Leta lângă mine cum dă din picior când ritmul scade sau o pauză durează cu o secundă mai mult. Ştie ea de ce.

La momentul impus îşi ia câte un minut din cele cinci acordate şi face un rezumat al câte unui capitol din cele cinci ale Cărţii milionarului. Idee faină plus că din capitolul trei nu-şi mai aduce aminte nimic, panică pentru ea, hohote pentru noi.


Andi face la proba impusă câteva minute de entertainment pur, în care publicul se lasă prins foarte repede. Fie că e versiunea lui inedită a Milionarului, un geek fericit cu Mickey Mouse şi chitară la care nu zdrăngăne, ci bate, fie că e felul în care şi-a construit momentul - ca pe un banc lung şi cu ocolişuri, dar cu poantă inteligentă, seacă şi foarte la obiect îl face şi pe el foarte simpatic. Cam ca Mr. Bean de simpatic. La proba cealaltă e cam diluat pe parcurs, dar are un final în forţă şi e convingător.


Mă bucur pentru ei, a fost bine ce-am văzut, Doamne-ajută...

Tot ieri, Alexandra Odoroagă. Recitalul ei, din care face parte fragmentul, l-am văzut în Galactoria, la Cluj. Alexandra are un fel de limbaj aparte, în care combină rostirea, gesturile şi dozajul de emoţie şi creează o atmosferă bizară, marcată de durerea pierderii mamei. Ca o poezie, ca o jelanie e ce rosteşte Alexandra, chiar şi în momentele în care e rece şi aparent neimplicată.


Au mai fost Anca Maria Ghiţă, agresivă, cu tupeu în primul moment şi agresivă, cu bomboane în al doilea şi Ovidiu Uşvat, cuminte şi cu propuneri duse la jumătate.


***

Dragă jurnalule,

de ce simt unii actori nevoia să agreseze gratuit spectatorul? Una e să-l trezeşti şi să-l scoţi din zona de confort, dar e cu totul altceva când actorii profită de poziţia în care se află şi stresează, interpelează, întreabă, strigă la, trag de mânecă şi duc pe scenă - fără să fie nevoie - spectatorul doar pentru că pot.

Jurnalule, roagă-i să se potolească.

***

La grup, Radu Horghidan şi Radu Homiceanu au un text care se cheamă Hamlet... eu sunt?! Au momente bune, multe momente bune şi textul e fain. E un casting pentru rolul lui Hamlet în care şi actorul şi regizorul se implică. E ofertant, poţi să faci versiunea personală a lui Hamlet, a fantomei sau Gertrudei, fără să fii distribuit în Hamletul lui Shakespeare. E un gen de spectacol în care n-ai nevoie de mari invenţii regizorale, dar, ca să fie reuşit, ai nevoie de actori meticuloşi şi mai degrabă cerebrali. Horghidan se descurcă în astfel de texte şi cred că astea îi şi plac, l-am văzut în largul lui în spectacol (şi la fel în Nişte fete pe care l-a făcut în facultate). Homiceanu e ceva mai timorat.

O să aibă ocazia să-l mai joace şi-n altă parte, sunt sigură.


A fost o zi bună. N-am făcut baie şi am stat exact 5 minute la plajă, după care soarele a intrat în nori. Şi s-a făcut şi frig, brusc.

Mă duc să văd şi ultimii cinci concurenţi şi mă-ntorc.

***

Sâmbătă, 3 septembrie 2011, ora 20:14

Toată lumea a împărţit spectatorilor bomboane de la generalul Marosin! Diabet, ce să mai...

Claudia Cristina Jassmine Glodeanu e o prezenţă aparte prin tenul măsliniu, părul negru şi sârmos şi sprâncenele groase, negre şi starea de bine molipsitoare pe care o are. Povesteşte despre călătoriile ei prin lume, ba în Africa ba în Japonia.


Simona Elena Năstase e foarte naturală şi cred că e bună pe film. Gina Pitulea e sensibilă şi alunecă în zona periculoasă a pateticului şi a personajului liniar.


Răzvan Epure e destul de convingător, dar nu îşi duce propunerile prea departe, iar Smaranda Găbudeanu face două personaje triste şi mirate.


Şi cu asta-basta.

Urmează premierea şi gata Gala HOP 2011!

Pe mai târziu.


Duminică, 4 septembrie 2011, Ora 02:38

Felicitări Andrei Gherghe, Bianca Ioan, Andreea Moustache, Diana Croitoru, Ştefania Dumitru, The H(eden) Garden şi Hamlet... eu sunt?!. (vezi toate premiile Galei aici)

La Festivalul Enescu în Piaţă cu voi!

(Câştigătorii acestei ediţii a Galei HOP vor fi prezenţi, sâmbătă, 10 septembrie 2011, în Piaţa Festivalului George Enescu pentru a-şi prezenta momentele câştigătoare în cadrul Zilelor TVR Cultural.)

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.