Fără ruşine, fără inhibiţii: Shame - Toronto International Film Festival, 2011

Crema presei internaţionale s-a călcat (politicos) în picioare să-l vadă pe Michael Fassbender, proaspătul câştigător al Coppei Volpi pentru interpretare masculină la Veneţia 2011, făcând un tur de forţă în Shame, mult-aşteptatul film al lui Steve McQueen (Hunger).
 
Fassbender îl interpretează pe Brandon, un domn căruia toate par să-i meargă din plin dacă n-am pune la socoteală o anume preocupare obsesiv-compulsivă (puţin spus) si secretă (relativ vorbind) pentru sex. Online, offline, cu profesioniste recunoscute, amatoare necunoscute, chiar şi un bărbat pe ici şi colo. În doi, în trei, în câte câţi vrei, vorba poetului. Tot tacâmul, mă-nţelegeţi. Dacă nu mă-nţelegeţi, vă repet: sex, foarte mult sex. Şi dacă mă repet, e doar pentru că şi McQueen o face. Dar Shame e mult mai mult decât atât: nu e nevoie de ochelari 3D să dibuieşti faţetele multi-dimensionale ale personajelor lui McQueen.
   
Carey Mulligan e a doua prezenţă puternică din film (sau a treia, dacă socotim şi... sexul mai sus menţionat) în rolul lui Sissy, sora lui Brandon, o cântăreaţă de jazz pe cât de talentată, pe atât de iresponsabilă, instabilă şi iraţională. Sissy este exact opusul lui Brandon - sau mai exact al imaginii proiectate de Brandon, înainte ca viaţa lui s-o pornească într-o spirală descendentă aparent imposibil de oprit.
 
Shame portretizează fără milă un om în cădere liberă, dar McQueen pictează acest portret dintr-o perspectivă, ca să zic aşa, oblică. Controlând fiecare detaliu de imagine şi sunet (să nu uităm că regizorul britanic e "la bază" un artist video laureat al premiului Turner), Steve McQueen se / ne ţine departe de motivaţiile emoţionale şi trecutul personajelor, concentrând-se strict pe acţiunile acestora şi impactul lor emoţional. Iar când Brandon cedează complet impulsurilor sale, Shame erupe într-o arie carnală al cărei crescendo o să-i lase perplecşi pe cenzorii din lumea-ntreagă.
 
Dacă performanţa lui Fassbender e fizică la modul extrem, un cocktail de rezervă cool şi deşănţare disperată, Mulligan e pata de lumină şi culoare într-un film în tonuri reci. New York, New York în interpretarea ei (McQueen face hatârul fanilor ei şi include întreg cântecul în film) i-ar atrage cu siguranţă atenţia lui Frank Ol\' Blue Eyes...
 
Puţini oameni de film au explorat subiectul dependenţei de sex cu atâta competenţă, detaşare şi îndemânare precum Steve McQueen în Shame. În ciuda naturii controversate a subiectului şi a modului explicit şi prozaic în care e abordat - care o să-l plaseze într-o "nişă specializată" a spectrului comercial - sunt sigur că filmul va stârni (pardon de expresie) interesul publicului inteligent, oriunde s-ar afla el.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.