L-am văzut la Noche Bach ultima oară, însoţit de două doamne. A stat în faţă, foarte atent la mişcările dansatorilor, foarte atent la dumnezeeasca muzică. Îi plăcea mult Bach, mi-a spus într-un interviu că rumânii nu-l iubesc îndeajuns pe Bach, monşer... În învălmăşeala de după, l-aş fi stîrnit, l-aş fi întrebat ce balerină i-a plăcut. N-am mai apucat. Odihneşte-te în pace, Johnny Răducanu!
Mama Russia, englezii şi copilul de aur. Titlu de film prost, dar aşa mi-am notat în carneţelul de concerte. Magistral Vasily Petrenko în concertul rusesc de duminică (18 septembrie 2011), încărcat de simbolistica cifrei trei. Puştiul - nu ştiu de ce îmi vine să-i zic aşa, e fix de-o vîrstă cu mine - e cu siguranţă un copil minune şi are ceva fascinant care-i vine de la patimă, de la obrăznicia candidă cu care se înfige în orchestra din Liverpool cu mai mult de jumătate ruşi după bănuielile mele. Tînărul dirighent Vasily îmi aminteşte de-o caricatură cu Mahler dirijînd cabrat şi aricit. Cu Volodin cu tot, magistral în Prokofiev şi cumplit de dezamăgitor în bisul chopinian, copilul ăsta teribil care are ceva între Morcoveaţă şi Micul Prinţ merită o cronică separat. Şi nu doar pentru că la vîrsta asta are o poză pe-un tir cu care se plimbă prin toată lumea şi o orchestră la picioarele lui... Oare mai apuc?
Cristian Mandeal a încheiat ieri noapte (18 septembrie 2011) en fanfare ciclul Mendelssohn-Bartholdy cu Kamerata Salzburg în Lobgesang, simfonia cu care romanticul ce s-a visat clasic îşi afirma noua credinţă. Am urmărit vocal-simfonicul de-acasă, trăiască internetul şi www.tvr.ro Şi numai eu, în partea a doua sala era jumătate goală. Nu e timp nici locul unei dezbateri despre cum e mai OK, live pe internet sau live în carne şi oase în sală, dar cînd mă gîndesc la cei care n-au avut cum fi în Bucureşti zilele îi felicit pe colegii mei de la TVR că au făcut posibile transmisiile astea, mai ales pe Silvia Ghiaţă. Da, ştiu, sunt părtinitor şi groaznic de subiectiv, aşa este... O să vă ţinem la curent cu ce se mai pune live pe net zilele astea, ca şi pînă acum, în Agendă.
Agenda e acum un mecanism bine uns, cu toţi nervii, neprevăzutele, maşinile lipsă sau suprapunerile orare. Toată lumea îşi ştie partitura. Le voi rămîne dator toată viaţa fetelor de la Jurnal Cultural. Şi singurului băiat din echipă, Lucian, Lucian B de care mă bucur mult că s-a apropiat mult de muzică cu ocazia asta.
N-am apucat să vă spun mai nimic despre fetele de la muzical care fac transmisiile. Oana şi Valentina sunt pe carele noastre de transmisiuni în fiecare zi şi în fiecare noapte, într-un program infernal. Unde mai pui că toate lumea le sună pentru bisuri, locuri, casete şi tot felul de informaţii care mai de care mai năucitoare. Am un mare regret că n-am apucat să scriu măcar două rînduri despre munca lor fantastic de grea dar şi fabuloasă... de fapt cred că regrete ar putea fi titlul unui calup de cronici post festival! Ce zice liternetul? (Desigur că da, zice LiterNet-ul! - nota LiterNet)
Alte două mari regrete. Recitalurile Mihaela Ursuleasa & Kopacinschi family de duminică dimineaţă şi Voces cu Alex şi Horia... o mare de regrete, ca-n bossanovele lui Oschanitzky, marele muzician despre care tot Johnny săracul, vorbea aşa frumos...
Şi închei, de data asta fără urmă de regret cînd spun că mă bucur că mă înjură unii pentru ce scriu, pe blog, pe facebook, între patru ochi sau cînd nu sunt de faţă. Chiar sunt sincer cînd spun că mă bucur! E semn că... funcţionează!
Ne vedem la SMP!
(Cătălin Sava este coordonatorul Agendei Festivalului Enescu 2011 difuzată pe TVR Cultural, TVR 1 şi tvr.ro.)
Descarcă programul Festivalului Enescu, 2011 aici..