Hotnews.ro / august 2011
Cowboys & Aliens
Sunt mai multe reuşitele decât neîmplinirile acestui aşteptat film al anului. Foarte pe scurt, Jon Favreau face un western SF mult mai bine "aspectat" pe partea de western decât pe SF, dar în care genurile se "îmbucă" până la urmă bine. Din multe motive, Cowboys & Aliens e o surpriză plăcută.

Ceea ce poate părea - în fond, şi e - consecinţa unei crize de inspiraţie (nu mai e o noutate că planeta cinematografică duce lipsă de poveşti), se transformă în filmul lui Jon Favreau în ceva mai mult decât recurgerea la nişte reţete sigure.

"Imaginaţi-vă că vă uitaţi la Unforgiven şi deodată apar extratereştrii", spune într-un interviu unul dintre numeroşii scenarişti ai filmului, Roberto Orci. Ar fi una dintre puţinele dăţi când nu se aplică regula "cu cât sunt mai mulţi scenariştii, cu atât mai slabă va fi povestea".

A fost nevoie ca scenariul să treacă prin mai multe mâini mai ales pentru pariul major de a face în aşa fel încât westernul şi SF-ul să culiseze fără hopuri. Povestea s-a scris din continue ajustări şi, mai mult ca sigur, Steven Spielberg pe post de producător executiv a contat foarte mult nu doar pentru că le-a arătat regizorului şi scenariştilor nişte filme-far pentru istoria westernului, ci şi pentru sfaturile pe care le-a dat.

Iar Jon Favreau, care spune că s-a inspirat pe de o parte din Stagecoach, Butch Cassidy and the Sundance Kid şi filmele lui Sergio Leone, pe de alta din Alien, Predator şi Close Encounters of the Third Kind, are momentul său de omagiu la adresa lui Spielberg - cel al primei apariţii a navelor extraterestre pe nocturna orăşelului cu trei case din Absolution, New Mexico, unde până atunci eram în plin western şi aşteptăm ca şeriful Taggart (Keith Carradine) să-i facă pachet pe Jake Lonergan (Daniel Craig), banditul căutat pentru furt şi crimă, şi pe Percy Dolarhyde (Paul Dano), beizadeaua colonelului Woodrow Dolarhyde, şi să-i trimită într-un loc sigur unde să fie judecaţi echitabil.

Acesta e unul dintre cele mai frumoase momente ale filmului (iar filmul nu duce lipsă de ele). Spre deosebire de J.J.Abrams care în Super 8 prelua forma (în detrimentul fondului) filmelor sale preferate, Jon Favreau redă în Cowboys & Aliens varianta digerată, metabolizată a cinefiliei sale.

Apariţia navelor spaţiale - la început nişte tăcute globuri de lumină care se văd puţin estompat, e la fel de frumoasă ca apariţia navelor spaţiale din Close Encounters of the Third Kind dar, deşi face trimitere clară la filmul lui Spielberg, stă sigură pe propriile picioare.

Jon Favreau e un regizor (fost actor) tot mai interesant. Faptul că "ştie cu filmul" se vădeşte mai ales din faptul că, deşi recurge la clişee, filmul lui nu e deloc o copie xerox. Nu are grija găunoasă de a părea o producţie clasică de gen astfel încât să trăsnească a imitaţie de la o poştă. (Să faci western azi e aproape la fel de riscant cu a filma în alb-negru.).

Dar Cowboys & Aliens pare gândit de nişte oameni serioşi şi are aceasta capacitate de a inspira încredere încă de la primele cadre (Matthew Libatique - Pi, Requiem for a Dream, Iron Man, Iron Man 2 - e director de imagine). Are un ritm al său pe care nu îl pierde pe drum şi care îi imprimă tonul elegiac al unui western puţin tomnatic, combinat cu un road movie spre un alt timp şi gen cinematografic.

La început poate părea suspect că, deşi e o superproducţie, nu e realizat în 3D. După ce îl vezi înţelegi şi de ce Favreau n-a dorit decât puţine efecte speciale realizate pe computer şi din ce cauză s-a ţinut cât mai aproape de elementul "mineral", tradiţional al cinemaului.

E vorba, fireşte, despre faptul că a dorit să aducă un omagiu ambelor genuri - aşa cum erau ele odinioară, şi prin asta să facă un film şi nu, cum scria Rogert Ebert în cronica lui de întâmpinare, "nişte efecte speciale cu actori în faţa lor". Chestia e că reuşeşte să te prindă în convenţia de western corcit cu SF aşa cum, de pildă, poţi constata într-o bună zi că două alimente care păreau din paradigme diferite merg, de fapt, foarte bine împreună.

Lucrul pe care probabil a mizat Favreau e faptul că, odată intrat în western, spectatorul se va racorda la modul de gândire al eroilor şi va fi la fel de surprins când navele spaţiale vor apărea pe cerul Americii, tulburând cowboy-ii şi indienii până la a-i face să se alieze împotriva "demonilor".

Riscul major era, normal, ca filmul să dea în parodie şi să ne aducă aminte de comediile lui Mel Brooks (sau nici măcar de ele, pentru că acestea erau gândite să fie comedii). Dar asta nu se întâmplă în esenţă, deşi filmul atinge kitsch-ul în momentul în care apar şi indienii.

Atent până la ultimul amănunt vestimentar sau de machiaj, gândit (mai ales în prima parte) până la ultima replică - şi poantă!, jucat (tot pe partea de western) până la ultima sprânceană ridicată (actorii sunt foarte buni - mai ales Harrison Ford şi Paul Dano), vizualizat astfel încât să se simtă ghilimeaua, dar să fie credibil şi proaspăt, acest aliaj de western cu SF curge bine, dar nu e fluent şi până la sfârşit reuşeşte şi o "burtă" mai lungă, şi un deznodământ mai plat, şi mici detalii ilogice.

Cea mai împlinită e prima jumătate, cea de western - ea e şi cea mai atent scrisă & lucrată. Or fi extratereştrii copiaţi după cei din anii '80, dar ei fac mai mult figuraţie şi nu îmbogăţesc SF-ul. Din contră, îl trag spre Pământ prin faptul că au venit şi ei pentru aur (era epoca!) şi, la fel ca orice om, vor trebui să plătească pentru lăcomie.

Insuficient dezvoltată şi de aceea neverosimilă e participarea personajului Oliviei Wilde la poveste - o extraterestră care ia formă umană pentru a se alia cu pământenii ca să-i distrugă pe extratereştrii răi. Nu e doar faptul că nu ţi se explică cine e, de fapt, această extraterestră, dar idila ei cu cowboy-ul singuratic interpretat uşor gomos de Daniel Craig pare din alt film.

Un amănunt lăsat în suspensie ar fi putut schimba cu totul intriga - dacă brăţara pe care extratereştrii au fixat-o la mâna lui Jake Lonergan e o armă atât de performantă (doboară o navă de vânătoare), de ce nu s-a organizat un plan de asediu în care aceasta să fie elementul principal? (Greu omori un extraterestru cu o săgeată dar, dacă eşti căpetenie Chiricahua, regizorul îţi face acest hatâr.).

Deci mecanismul bielă-manivelă nu e omogen. Deşi au pus cele două genuri împreună, scenariştii s-au epuizat cu westernul şi au ratat ocazii grase de a face joncţiunea dintre western şi SF nu doar prin prisma goanei după aur, ci şi printr-o dezvoltare logică mai interesantă a intrigii.

De pildă, mi-ar fi plăcut să văd mai multe exemple ale ciocnirii celor două civilizaţii - nu doar să îl aud pe Daniel Craig spunând că nu mai vrea să zboare niciodată, după ce a executat o săritură de pe cal pe o navă extraterestră demnă de un western de epocă.

Nu era cazul? Ba era pentru că, operând cu referinţe cinematografice pe care cinefilii le cunosc şi cu convenţii în care ei sunt dispuşi să intre, filmul le datora aprofundarea punţii dintre cele două paradigme pe care a reuşit să le apropie.

Oricum, dacă poza de mai jos pare un colaj din două cadre diferite, să ştiţi filmul nu dă această impresie.


Cowboys & Aliens / Cowboys şi extratereştri
regia: Jon Favreau,
cu: Daniel Craig, Harrison Ford, Olivia Wilde, Sam Rockwell, Paul Dana, Clancy Brown, Keith Carradine, Adam Beach.

Regia: Jon Favreau Cu: Daniel Craig, Harrison Ford, Olivia Wilde, Abigail Spencer, Buck Taylor, Sam Rockwell

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus