Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Ştiri  Sageata  Melancholia

Enjoy it while it lasts. Lars von Trier: orgasmul, Ferrari şi alte plăceri, versus melancholia, moarte şi suferinţă


Comunicat de presă

septembrie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Lars von Trier este întruchiparea melancoliei însăşi. Acum doi ani era în căutarea unei idei pentru următorul său film. Încerca să găsească surse de inspiraţie pentru Melancholia prin muzee, asculta muzică şi nota fragmente de gânduri, imagini şi bucăţi de scenariu care acum se regăsesc în film. Dar nu noul lungmetraj era obiectivul principal. Ci împlinirea lui emoţională.
 
«Psihanalistul meu mi-a spus că melancolicii sunt de obicei mult mai echilibraţi decât oamenii obişnuiţi în faţa unui dezastru iminent, în parte pentru că ei pot spune: "Ţi-am zis eu!"», râde von Trier. «Dar şi pentru că nu au nimic de pierdut».
 
În Melancholia, von Trier se luptă cu melancolia însăşi. Mai mult decât cu cataclismele. Punctul de plecare este depresia care îl lovise în urmă cu câţiva ani şi care a inspirat totul, pornind de la alegerea titlului. Munca a constat şi în plimbări riguros programate şi ore de lucru la birou, cu scopul de a trece treptat peste perioada în care nu făcea film, când mai mult se târa, decât se bucura de viaţă. Lars von Trier dă tot ce e mai bun atunci când începe să muncească şi când totul depinde de el: echipele de filmare şi investitorii, actorii, dialogurile, scenariul.
 
«Mi-a plăcut mai mult să lucrez la filmul ăsta, şi am fost mult mai prezent de data asta. Când am făcut Antichrist treceam printr-o perioadă proastă», spune el.
 
După baletul iniţial al sfârşitului lumii, filmul se împarte în două. Cum spune regizorul: «Dacă tot trebuie să ajungem în iad, măcar să începem bine». Prima parte se numeşte Justine şi vorbeşte despre sora melancolică şi căsătoria ei. Cealaltă este Claire şi acoperă numărătoarea inversă, până la sfârşit.
 
Melancolica Justine este hotărâtă să devină "normală", explică el. Aşa că acum se hotărăşte să se căsătorească. «Vrea să termine cu prostiile, cu angoasa, cu îndoiala. Iată de ce îşi doreşte o nuntă adevărată. Totul merge bine până când se confruntă cu propriile exigenţe. Iar când ajunge la nunta pe care ea însăşi şi-a impus-o, este copleşită de îndoieli», spune von Trier despre personajul Justine, care se bazează mult pe cine este el însuşi şi pe experienţele lui vis-à-vis de profeţiile apocalipsei şi de depresie.

«Justine nu ştie dacă toate astea merită. O nuntă, la urma urmei, este un ritual. Există şi altceva dincolo de ritual? Nu există. Nu pentru ea. Este păcat că nouă, melancolicilor, nu ne plac ritualurile. Nici eu nu mă simt în largul meu la recepţii. Probabil pentru că pentru melancolici miza este ceva mai mare decât nişte beri şi muzică», spune regizorul.
 
«Dacă există într-adevăr ceva înăuntru, dincolo de imagine, pot crea o legătură între mine şi el. Dar dacă nu te mai bucuri să primeşti cadouri de Crăciun sau să vezi cât de fericiţi sunt copiii, atunci tot ritualul de a băga iarna un copac în sufragerie nu mai înseamnă nimic.»
 
Căsătoria rămâne ultima încercare a lui Justine de revenire la viaţă, în locul dorinţei de a o părăsi. De aceea vrea să se căsătorească. «Când ai depăşit o depresie, trebuie să îţi stabileşti nişte ritualuri pe care să le urmezi. Să te plimbi pentru câteva minute, de exemplu. Prin efectuarea mecanică a mişcărilor, ritualurile câştigă în final o anumită semnificaţie.»
 
Dacă sfârşitul lumii s-ar putea întâmpla într-o clipă şi totul s-ar opri, şi toate suferinţele şi neîmplinirile ar dispărea dintr-o dată, von Trier spune că ar apăsa el însuşi pe buton. Cu singura condiţie ca nimeni să nu sufere. Cum spune Justine în film: "Viaţa e urâtă, nu?" «Viaţa este o idee nenorocită. Dumnezeu s-a simţit bine când a creat lumea, dar nu prea s-a gândit la lucruri până la capăt», râde regizorul.
 
După von Trier, există mai multă suferinţă decât bucurie în viaţă. «Aţi putea să mă contraziceţi.», adaugă el. «Orgasmul. Da, într-adevăr. Orgasmul, Ferrari şi alte plăceri. Dar cu moartea şi suferinţa la celălalt capăt, cred că astea din urmă cântăresc mai greu. Există mult mai multă suferinţă şi durere decât bucurie. Chiar şi când te bucuri de o zi de primăvară, tot un fel de melancolie este şi asta.»

Aspiraţia puternică este cea mai pregnantă caracteristică a melancoliei, crede el. De aceea Justine urlă la această planetă: "Vino să mă iei!" «Şi să fiu al naibii dacă nu vine», spune von Trier. «O devorează. Nu este doar o coliziune între două planete: Melancholia devorează Pământul.»  Se poate spune că Justine primeşte ce îşi doreşte. «Până la urmă, se pare că avem un final fericit», râde von Trier.
­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­

Melancholia, cel mai recent film al lui Lars von Trier, drama SF-apocaliptică lansată în primăvara lui 2011 la Cannes într-un context mai mult decât controversat, când regizorul şoca lumea cinefilă cu câteva remarci stângace despre nazism, va rula în cinematografele din România din 30 septembrie 2011. În rolurile principale, Kirsten Dunst (Marie Antoinette, Spider-Man 1, 2 & 3, The Virgin Suicides, Interview with the Vampire), Charlotte Gainsbourg (Antichrist, 21 Grams, The Tree) şi Kiefer Sutherland (serialul tv 24, A Few Good Men, Stand By Me).
 
Cinematografele în care lungmetrajul va fi proiectat în prima săptămână (30 septembrie - 6 octombrie 2011) sunt Hollywood Multiplex, Cinema Studio, Cinema City Cotroceni, Cinema City Sun Plaza, Grand Cinema Digital, Light Cinema, din Bucureşti, şi Cinema City din Cluj. În săptămânile următoare, Melancholia va ajunge în toată ţara.
 
Lars von Trier este deopotrivă cunoscut ca fiind unul dintre întemeietorii curentului avangardist "Dogma '95", cât şi ca unul dintre cei mai originali şi controversaţi realizatori europeni de filme art house, printre care The Orchid Gardener (scurtmetraj, 1977), Befrielsesbilleder / Images of Liberation (film de licenţă, 1982), Idioterne / The Idiots (1998), Dancer in the Dark (2000), D-Day (2001), The Five Obstructions (2003), Dogville (2003), Manderlay (2005) şi Antichrist (2009). Este deţinătorul câtorva premii internaţionale de prestigiu, printre care Palme d'Or pentru Dancer in the Dark (2000), Marele Premiu al Juriului pentru Breaking the Waves (1996) şi Premiul pentru Cea mai bună actriţă pentru interpretarea lui Charlotte Gainsbourg din Antichrist, toate acordate de Festivalul Internaţional de Film de la Cannes.
 
Melancholia este produs de Zentropa Entertainments, al cărei co-fondator e von Trier (zentropa.dk) şi distribuit internaţional de danezii de la Trustnordisk (trustnordisk.com). Scenariul îi aparţine lui Lars von Trier, iar director de imagine este Manuel Alberto Claro. În România, cea mai recentă producţie a lui Lars von Trier este adusă de Independenţa Film.

facebook.com/Melancholia - in Romania

contact:
anca romanescu | punk pr | 0727 731 552 | 0751 224 222 | anca.romanescu@gmail.com




 Toate articolele despre Melancholia


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Comunicat de presă


Alte articole

 Lars von Trier. Imaginea femeii în Trilogia Depresiei, Mădălina Pojoga
 Topuri 2011 (I), Andrei Gorzo
 Dramă incertă - Melancholia, Dan Angelescu
 Melancholia şi povestea personală, Gabriel Avăcăriţei
 Iadul interior banalizează iadul de afară - Melancholia, Cezar Paul-Bădescu
 Toate articolele despre Melancholia


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer