octombrie 2011
Crulic - drumul spre dincolo
Aceasta e una dintre situaţiile care te fac să te foieşti indignat pe scaunul din sala de cinema. Imaginaţi-vă situaţia în care te plimbi liniştit pe stradă şi, dintr-o dată, de nicăieri, se apropie de tine nişte oameni care spun că vor să te aresteze pentru că ai furat un portofel. Tu ştii că nu ai furat nimic. Te aruncă în închisoare şi, în ciuda declaraţiilor tale, şi a probelor ulterioare, cum că tu nu te aflai de fapt în momentul jafului nici în oraşul, nici măcar în ţara în care el s-a produs, nimeni nu te ascultă. Eşti departe de ţara ta, nu cunoşti pe nimeni important, ţi se închid toate uşile în nas şi te gândeşti la perspectiva sumbră în care, după cum se arată lucrurile, urmează să îţi petreci o parte semnificativă din viaţă într-o închisoare străină pentru un delict pe care nu l-ai comis. Ce opţiuni ai?
 
E posibil ca unii dintre noi să îşi amintească cazul real al lui Crulic din presă. La începutul anului 2008, Adrian Cioroianu, Ministrul de Externe al României la vremea respectivă, îşi prezenta demisia din funcţie în urma unei tragedii petrecute în Polonia pe care nimeni nu fusese în stare să o rezolve, deşi nu părea un caz atât de complicat. Claudiu Crulic, un tip de 33 de ani din Dorohoi, plecat în Polonia să lucreze, fusese acuzat de furt şi, pentru a se face auzit de cineva care să îl ajute să îşi probeze nevinovăţia, intrase în greva foamei încă din prima zi de arest. În ciuda stării din ce în ce mai grave, autorităţile refuzaseră să îl asculte, ignoraseră declaraţiile sale şi probele care îi demonstrau nevinovăţia, medicii îl lăsaseră să îşi vadă liniştit de grevă, şi numai după 90 de zile, atunci când starea bolnavului ajunsese critică iar omul devenise de nerecunoscut din cauza deteriorării corpului, i se administrase hrană cu forţa şi fusese eliberat pentru a fi pus sub observaţie în spital. Numai că era prea târziu, astfel că pacientul, acuzatul, murea, la 16 ore după eliberare şi patru luni după punerea sa în arest.
 
Acum imaginaţi-vă vocea lui Vlad Ivanov - interpretul lui Crulic în filmul regizat de Anca Damian - cu accente puternice de grai moldovenesc, stropită cu umor sănătos şi autoironie zeflemitoare începând astfel relatarea: "Tăt poate să înceapă cu un telefon. Cel ce se prezintă ca fiind consulul României la Varşovia îi cere domnului Leontescu, adică lu' unchi-meu, să confirme înrudirea cu Claudiu Crulic, adică cu mine, după care îl înştiinţează că eu... îs mort". Şi aşa porneşte să se lege povestea lui Crulic, zis Bobe, spusă din propria sa perspectivă, numai că de după mormânt. Amestecul de râs şi de plâns căutat de regizoare cam de aici porneşte: din povestea "spusă" aparent într-o doară la persoana întâi de Vlad Ivanov. Actorul, probabil cea mai potrivită alegere pentru rol, mărturisea într-un interviu că, lucrând la acesta, a ajuns să se identifice cu personajul aproape total: "Aproape că ajunsesem să fiu Crulic. Atât de tare m-a afectat drama lui. Am văzut nişte poze cu un tânăr plin de optimism, care a plecat să câştige nişte bani şi să-şi ajute familia, şi dintr-o dată viaţa lui se duce spre un sfârşit ca pe un topogan, atât de repede, fără niciun fel de scăpare".
 
Dar sentimentul alunecos de pendulare între tragedie şi comedie e creat cumva şi de multiplele tehnici de animaţie pe care regizoarea le combină - desen, pictură, stop-motion sau colaj - trecând câteodată barierele dintre animaţie, artă video sau fotocolaj. Ceea ce pare câteodată joacă de copii, atât vizual cât şi sonor, primeşte aproape simultan accente din cele mai grave.
 
Deşi se află la începutul carierei în festivaluri internaţionale de film, Crulic a fost deja reperat de critici. Oliver Père, directorul artistic al Festivalului de Film de la Locarno, unde animaţia a câştigat o menţiune specială, afirmă despre film că "deschide o nouă dimensiune pentru cinema arătându-ne ce posibilităţi infinite se află în stare latentă aici, cum putem conecta graniţele dintre filmele documentare şi de ficţiune, dar şi între artele spectacolului, arta video, fotografie şi muzică în dimensiuni cu totul noi". De cealaltă parte a Atlanticului, Jay Weissberg de la Variety menţionează că "lucrările artistice frumoase şi povestea puternică sunt elementele cheie" ale acestei animaţii, notând de asemenea că "Anca Damian nu cosmetizează subiectul, ci mai degrabă foloseşte tehnicile animaţiei pentru a ilustra un caz eşuat de justiţie, povestit cu o oarecare ironie detaşată". În mod clar, punctul forte al lungmetrajului este dezbrăcarea dramei de efectele ei tragice şi absolvirea dezastrului prin umor.
 
Din Dorohoi, Crulic pleacă să îşi spună povestea pe scenele unor festivaluri internaţionale de film de prestigiu precum Varşovia, Pusan (Coreea de Sud), Reykjavik, Cottbus, Jihlava, CPX DOX sau Festivalul de Film BFI Londra. În România, lungmetrajul distribuit de Independenţa Film a fost prezentat în premieră în cadrul galei de deschidere a celei de-a şasea ediţii a Festivalului Internaţional de Film de Animaţie Anim'est, ce se desfăşoară în Bucureşti între 7-16 octombrie 2011, şi va intra în cinematografele din ţară începând cu 21 octombrie 2011.
Regia: Anca Damian Cu: Vlad Ivanov

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus