noiembrie 2011
Festivalul Internaţional de Film Experimental BIEFF, 2011
Începând cu cea de-a doua editie, Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF 2011 inaugurează trei parteneriate unice în România, cu trei dintre cele mai importante festivaluri internaţionale din sfera cinema-ului de avangardă şi a artelor vizuale: Quinzaine des Realisateurs, secţiune a Festivalului de la Cannes a cărui centru de interes îl reprezintă tendinţele radical inovatoare din cinematografia contemporană, legendarul Festival de la Oberhausen şi cel mai vechi şi renumit festival de scurt metraj din ţările nordice, Festivalul de Scurtmetraj de la Tampere. Fiecare dintre acestea oferă publicului român câte un program special constând într-o selecţie a celor mai reprezentative titluri din ultimii ani, oferind pasionaţilor de film acces la trei evenimente cinematografice de primă clasă.

Secţiune paralelă a Festivalului de la Cannes, creată de Sindicatul Regizorilor Francezi în timpul tumultuoaselor evenimente din mai 1968, Quinzaine des Realisateurs şi-a asumat misiunea de a veni în sprijinul regizorilor şi de a contribui la descoperirea lor deopotrivă de către critica cinematografică şi de către publicul cinefil. Încă de la primul program, cel din 1969, a devenit limpede că miza se punea pe avangardă (glorioşii ani şaptezeci) şi pe cultivarea unui teren fertil unde Festivalul de la Cannes să descopere în mod constant viitori "auteuri": Werner Herzog, Rainer Werner Fassbinder, Nagisa Oshima, George Lucas, Martin Scorsese, Ken Loach, Jim Jarmusch, Michael Haneke, Chantal Akerman, Spike Lee, Luc et Jean-Pierre Dardenne, Sofia Coppola, Robert Bresson, Manoel de Oliveira, Stephen Frears, Jerzy Skolimowski, William Friedkin, Francis Ford Coppola, etc.
 
Quinzaine des Realisateurs se evidenţiază între secţiunile Festivalului de la Cannes, prin independenţa viziunii, prin natura sa necompetitivă şi printr-o deschidere către publicul din afara industriei, căruia i se oferă posibilitatea de a achiziţiona abonamente sau bilete pentru acest program. Din intenţia de a fi eclectica şi receptivă către toate formele de expresie cinematografică, Quinzaine des Realisateurs îşi concentrează atenţia asupra noilor producţii din fiecare an atât din zona ficţiunii de lungmetraj, cât şi de scurtmetraj şi documentar, asupra producţiilor independente de nişă si chiar asupra genurilor populare ale momentului, în măsura în care aceste filme sunt expresia unui talent individual şi a unei viziuni regizorale originale. Secţiunea canneză va fi reprezentată la Bucureşti de Marzena Moskal, selecţioner şi organizator de festivaluri, cu specializare pe Europa de Est, membru în Comitetul de selecţie pentru Quinzaine des Realisateurs - Cannes 2010 şi 2011, coordonator al Festivalului Internaţional de Film Varşovia şi, din 2010, co-organizator al Festivalului Filmului Polonez de la Paris şi de Gaelle Vidalie, membru al Comitetului de selecţie pentru Quinzaine des Realisateurs - Cannes 2010 şi 2011 şi fost director, vreme de 18 ani, al Departamentului de Relaţii Internaţionale al Cinematecii Franceze; a colaborat cu Janine Bazin la Festivalul Internaţional de Film de la Belfort, iar în anii '90 a colaborat cu Andre S. Labarthe la câteva filme. Alături de prezenţa celor două doamne, Quinzaine des Realisateurs oferă publicului bucureştean întâlnireacu câteva dintre cele mai rezonante titluri lansate în cadrul secţiunii în ultimii ani:

BORO IN THE BOX
 
Câştigător al marelui premiu la Curtas Vila do Conde 2011, mediumetrajul BORO IN THE BOX,  difuzat în premieră în România, reprezintă unul dintre cele mai fascinante titluri ale selecţiei, o creaţie cu totul unică, o superbă meditaţie suprarealistă asupra vieţii, morţii şi cinematografului, ce duce cu gândul la fraţii Quay, la Jodorowsky şi Buňuel. BORO IN THE BOX spune povestea imaginată a vieţii cineastului Walerian Borowczyk, din momentul concepţiei şi până la moartea sa cinematografică. Boro-in-his-Box descoperă o lume crudă, trăieşte aventuri banale şi totuşi pline de culoare, din Polonia până la Paris, dezmierdând păsări erotice şi camere de filmat organice, într-un alfabet imaginar. Filmul reprezintă rezultatul colaborării dintre originalul artist vizual şi animator francez Bertrand Mandico şi producătorul şi distribuitorul de filme art house Philippe Bober, de-al cărui nume sunt legate operele unor regizori precum Roy Andersson, Ulrich Seidl, Carlos Reygadas, Kornel Mundruczo, Jessica Hausner sau Cristi Puiu.

Proiectat în premieră la Quinzaine des Realisateurs Cannes 2011, KILLING THE CHICKENS TO SCARE THE MONKEYS e o poveste impresionantă din Republica Populară Chineză, relatată dintr-o perspectivă inedită şi într-un limbaj cinematografic deosebit de îndrăzneţ: nouă secvenţe care se derulează în zona intermediară dintre alb şi negru, în care politica şi strategia naţională au consecinte neprevăzute asupra vieţii unei tinere profesoare. Estetica precis concepută şi tehnica narativă provocatoare au ca scop să deschidă ochii spectatorului către reflecţie şi meditaţie. Autenticitatea si viziunea auctorială fără compromisuri, creează o puternică şi emoţionantă declaraţie politică, a cărei origine este explicată chiar de regizorul Jens Assur: "Am văzut odată, în The Independent, o fotografie de la o execuţie din China. Era o fotografie făcută pe ascuns de un spectator oarecare la execuţie. Imaginea m-a obsedat ani de zile, ca, până la urmă, să-mi dau seama că e punctul de pornire pentru un film. Cu KILLING THE CHICKENS am dorit să pun în scena acea imagine şi să dezvolt o poveste despre cauzele execuţiilor cotidiene din China." Katia Bayer, curator Format Court, adaugă: "Filmul lui Jens Assur este fascinant pentru că pune în discuţie şi delicata problemă a voyeurismului publicului şi provoacă spectatorul să iasă din starea de somnolenţă şi să umple golurile lăsate intenţionat în film de către autor. (...) Extrem de neliniştitoarea primă secvenţă de 15 minute ar putea fi, ea singură, un foarte puternic film în sine. Dar Jens Assur nu se opreşte aici. Urmează alte opt tablouri, în care personajul feminin, despre care descoperim că e profesoară, se conturează din ce în ce mai pregnant. Scenele sunt relatate de la sfârşit către început, ceea ce ne permite să reconstituim viaţa acestei femei, victimă a unui sistem care a condamnat-o la moarte fără drept de apel."

LAS PALMAS
 
În cu totul alt registru, LAS PALMAS spune povestea unei doamne între două vârste care petrece o vacanţă însorită, în timpul căreia încearcă să se distreze şi să-şi facă prieteni noi. Până la urmă, se dovedeşte că femeia nu are deloc afinităţi pentru acest intreg joc social. Rolul principal este jucat de o fetiţă în vârstă de un an (fiica regizorului Johannes Nyholm), iar restul distribuţiei este alcătuit din marionete. Câştigator al Premiului pentru Scurtmetraj şi al Premiului Publicului la Festivalul Internaţional de Film de la Goteborg 2011, cu motivaţia "Premiul se acordă unei tragicomedii despre o lume nebună, care ne este, totodată, îngrozitor de familiară. Un hibrid ingenios între clasicul Sällskapsresan (The Charter Trip) şi Easy Rider, care-şi găseşte calea drept către inima spectatorului.", LAS PALMAS se bucură de un imens succes în plan internaţional, trailerul său, postat pe YouTube, având peste 10 milioane de accesări.

MILA CAOS
 
În weekenduri, la un drag-show ilegal din Havana, Sebastián, un cubanez în vârstă de 17 ani, se transformă în Mila Caos. Sebastian suferă din cauza indiferenţei mamei sale şi visează că, într-o bună zi, aceasta îl va vedea pe scenă... Prezentat în premiera mondială în Quinzaine des Realisateurs, Cannes, 2011, MILA CAOS prezintă, în fapt, viziunea autorului Simon Paetau despre sexualitate: "Propriile experienţe trăite în Bogotá, Berlin şi Havana, m-au încurajat să fac un film profund personal, care să adreseze câteva probleme legate de sexualitate. În contrapunct cu omni-reprezentata imagine a transsexualului victimizat, am creat un personaj puternic, cu al cărui conflict multi oameni se pot identifica: acela de a încerca să fie vazut cu adevărat de către oamenii pe care-i iubeşte. În vreme ce Sébastian îşi explorează feminitatea, filmul meu nu este unul despre sexualitate şi travestiţi. (...) Profunzimile filmului nu îşi au originea în evenimentele înşirate în scenariu, ci, mai degrabă, în timpul şi spaţiul dintre ele, în constelaţia de relaţii care se stabilesc între personaje. "Mama", "femeile", "acasă" şi "lumea exterioară" sunt motive recurente, cu uşoare variaţii de culoare sau sunet. Nu vom întâlni imaginile exotice pe care ne-am obişnuit să le asociem cu Havana. Nu am urmărit reprezentarea cu exactitate a unui spaţiu, ci m-am concentrat asupra unor întrebări persistente nu doar în Cuba, ci oriunde în lume. Unde suntem acasă? Ce ne face să ne simţim împliniţi? Ce anume căutăm?"
 
Un alt partener important al Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti este Festivalul Internaţional de Scurtmetraj de la TAMPERE, ajuns la cea de-a 43-a ediţie, şi cel mai vechi şi mai mare festival de scurt-metraj din nordul Europei. Festivalul este renumit pentru selecţia excelentă şi inovativă, pentru atmosfera spectaculoasă şi, nu în ultimul rând, pentru foarte finlandeza sa Sauna Party. Pe parcursul celor patru decenii de existenţă, festivalul a găsit calea de a se reinventa şi de a rămâne un eveniment relevant şi interesant. Festivalul Internaţional de Scurtmetraj de la TAMPERE este o rampă de lansare pentru tinerii cineaşti talentaţi şi atrage o audienţă impresionantă de cinefili şi profesioniştii de cinema. Festivalul este reprezentat în juriului BIEFF 2011 de Juhani Alanen, Director Executiv şi colaborator al Festivalului de la TAMPERE de peste 25 de ani. De 10 ani membru în comitetul de selecţie al Festivalului, Alanen este curatorul mai multor secţiuni şi a prezentat scurtmetraje finlandeze în numeroase festivaluri de film din întreaga lume. Programul Special Tampere, posibil datorita sprijinului generos oferit de Ambasada Finlandei, Finish Film Foundation si AALTO University Helsinki, aduce, in premiera in Romania, o selectie de titluri multipremiate din programul ediţiilor anterioare ale festivalului, dintre care menţionăm:

HOW TO PICK BERRIES
 
HOW TO PICK BERRIES, al finlandezei Elina Talvensaari, premiat în festivaluri prestigioase (San Sebastian, Tampere, Premiers Plans Angers, Lisabona sau Bilbao) şi proiectat in muzee renumite precum Centrul Pompidou sau MOMA New York, analizează mentalitatea finlandeză şi absurdităţile economiei globale. Adoptând stilistica filmului SF, reflectă asupra modului în care inegalităţile economice îi duc pe unii oameni parcă pe o planetă străină, iar pe alţii îi fac să se comporte ca şi cum ar avea de-a face cu nişte extratereştri... Economia e uneori mai ciudată decât orice ficţiune. În mlaştinile ceţoase din nordul Finlandei apar vizitatori veniţi de undeva de departe. Sunt inofensivi, dar simpla lor prezenţă perturbă mersul obişnuit al lucrurilor. Noii sosiţi au venit să culeagă coacaze, o activitate care dintr-o dată pare să întrupeze toate valorile culturale locale. Cine e de vină şi cine are de profitat?

HANASAARI A
 
Câştigător al Resource Award la Tampere 2009 şi al Marelui Premiu pentru Scurtmetraj la Hong Kong Internaţional Film Festival 2010, HANASAARI A este un documentar experimental despre schimbarea peisajului oraşului Helsinki şi despre ultimele momente ale unei centrale electrice pe cărbune. Vechiul peisaj industrial e demolat pentru a face loc locuinţelor moderne. Filmul combină animaţia cu filmări reale şi elemente grafice şi se bazează pe nu mai puţin de 500.000 de fotografii făcute pe parcursul ultimilor doi ani de existenţă a vechii centrale."Frumuseţea poate fi găsită chiar şi în distrugere. HANASAARI A realizează o uimitoare operă de artă din cronica abandonului şi demolării unei vechi centrale electrice din Helsinki. Tehnica de filmare "time lapse photography" redă demolarea centralei cu o energie frenetică. Fălcile metalice antropomorfe suspendate de braţul macaralei muşcă din clădire, în timp ce o bilă enormă de metal se izbeşte ritmic de zidurile din cărămidă.(...) Imaginile sunt ritmice dar tăcute, însoţite doar de o muzică ce variază de la percuţie industrială la accente izolate. Prin calitatea sa texturală, filmul nu doar arată ci te face să şi simţi actul distrugerii." Full Frame Internaţional Documentary Film Festival USA

DEATH OF AN INSECT 

Prezentat în premieră în secţiunea Orizzonti a Festivalului de Film de la Veneţia 2010, proiectat şi premiat la festivaluri precum IDFA Amsterdam, Clermont Ferrand, Tampere, Hong Kong, Lisabona şi multe altele, THE DEATH OF AN INSECT e un experiment vizual uimitor, o combinaţie unică de animaţie şi documentar. Un peisaj urban lipsit de viaţă, unde însuşi timpul pare să fi încremenit, devine scena unui balet frenetic, iar un fluture abia ieşit din crisalidă e pe cale să moară. O poveste tragică, la a cărei construcţie au contribuit insecte moarte găsite prin poduri părăsite şi magazii de unelte, între ferestre şi pânze de păianjen. În realizarea acestui scurt-metraj, regizorii Hannes Vartiainen & Pekka Veikkolainen au pornit de la "mai multe tehnici de animaţie, de la clasica stop-motion la modele animate 3D ale insectelor scanate la raze X. Cele mai multe dintre insectele care apar în film au fost adunate de prin colţuri uitate din Helsinki, din poduri părăsite sau prinse în pânze de păianjen. Unele provin din vechi colecţii entomologice. Cel mai vechi exemplar e din anii 1960. Extatosoma tiaratum, protagonista tragicului sfârşit, a murit în anii 1990 de moarte naturală. Cadavrul ei a fost conservat, ca acum, după 20 de ani, să ajungă vedeta acestui film. (...) În februarie 2010, am vizitat Universitatea Ghent din Belgia. O echipă de cercetători de acolo a pus la punct un scanner cu raze X care poate crea modele 3D prin combinarea a sute de radiografii ale aceluiaşi obiect. Din aproape 100 de insecte moarte, am ales 3, ale căror cadavre ni s-au părut cele mai interesante şi le-am trimis în Belgia împreună cu câţiva cărăbuşi şi o molie colibri. După un timp au venit rezultatele şi Janne Pulkkinen ne-a ajutat să vizualizăm 3D carcasele insectelor cu ajutorul unui sistem 3D pe care l-a creat chiar ea. Pentru a realiza zborul insectelor pe străzi şi pe deasupra Mării Baltice şi dansul lor pe gheaţă, am zburat două ore deasupra oraşului Helsinki la ora amurgului cu un avion uşor de tip Cessena. Imaginile filmate au fost apoi integrate în realizarea dansului insectelor în 3D."
 
Cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF va avea loc în perioada 17 - 20 noiembrie, la Cinema Scala.

Festivalul International de Film Experimental Bucuresti BIEFF este organizat de Asociaţia Cultură şi Imagine.
Susţinut de: ARCUB, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, British Council, JTI.
Parteneri instituţionali: UNATC, UNArte, Le Fresnoy Studio National des Arts Contemporaines, Romania Film, Institutul Cultural Roman, Ambasada Finlandei, Centrul Ceh, Fundaţia Konrad Adenauer, Ambasada Regatului Ţărilor de Jos, Institutul Polonez, Delegaţia Wallonie-Bruxelles, Finnish Film Foundation, Institutul Cervantes, Ambasada Republicii Koreea
Sponsori: Abis Studio, Jameson, DHL, Noumax, Illy, DACIA, EVEREST Tipografie, Kodak CineLabs Romania, ALLTUR, Hotel Moxa, La Mama, Lente Cafe, Club Spice, Design Forge, Kulturhaus
Parteneri Media: TVR2, 24FUN, Radio Guerrilla, Cinemagia, anzisoft, Cinemarx, Modernism.ro, Filmreporter, Metropotam, Cinefan, Filmetari, HBO, Apropo.ro, Veiozaarte.ro, Art Act Magazine, Liternet.ro, tilllate.com, hipmag.ro, 121.ro, Studentie.ro, Zoom, Tataia, Raluk.ro, Hotcity.ro, Urban,ro, Port.ro, Kamikaze

BIEFF e pe facebookyoutubevimeotwittertumblrmubi si pe multe alte canale social media:
https://www.facebook.com/bucharest.expiff
http://www.youtube.com/user/bieffromania
http://vimeo.com/bieffromania
https://twitter.com/bieff_romania
http://bieff.tumblr.com/
http://mubi.com/users/426525

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus