ianuarie 2005
10. Ladykillers - Cum scăpăm de coana mare?
Pentru parfumul desuet, pentru Tom Hanks şi tot ce face el în film, pentru accentul pe care îl are când vorbeşte, pentru pisică. Pentru că am râs, dar am râs mai puţin decât la alte filme ale fraţilor Coen şi pentru că nu am regăsit acea sclipire din Marea hoinăreală (de asta filmul e numai pe 10).

9. Secret window - Fereastra Secretă
Pentru Johnny Depp şi privirea lui rece şi alienată, pentru că îmi plac în general ecranizările după Stephen King, iar asta mi-a plăcut puţin mai mult, pentru că m-a lăsat întrebându-mă dacă omorâţii au fost omorâţi cu adevărat, pentru suspansul care m-a prins aşa cum îmi amintesc eu că trebuie să te prindă, fără artificii, doar din atmosferă şi din stări.

8. Tais-toi - Ciocu' mic!
Pentru Reno şi Depardieu plini de farmec, pentru că, deşi reţeta e arhicunoscută, filmul m-a făcut să râd cu poftă.

7. In America - În America
Pentru sensibilitate şi pentru Samantha Morton.

6. Dogville
Pentru teatrul transformat în film şi filmul transformat în teatru şi totul în spectacol şi exerciţiu de imaginaţie, pentru emoţia pe care o transmit nişte case trasate cu creta şi o grotă din mucava. Pentru Nicole Kidman, pentru final.

5. Love actually - Pur şi simplu dragoste
Pentru umorul britanic care intervine salvator atunci când filmul ameninţă să alunece în melodramă, iar acest lucru nu se întâmplă în nici un moment al filmului, pentru Christmas is all around, pentru scena când Emma Thompson se retrage în dormitor să plângă de una singură în seara de Crăciun şi pentru disperarea pe care o emană, pentru Liam Neeson în rol de tată şi, de fapt, pentru fiecare actor din distribuţie, pentru situaţiile pline de umor şi sensibilitate în acelaşi timp (vezi figuranţii din filmele pentru adulţi, care sfârşesc prin a se îndrăgosti). Pentru că e unul din acele filme în care spiritul Crăciunului nu apare spoit şi fals, ci aşa cum este el, simplu şi intim.

4. Niki Ardelean, colonel în rezervă
Pentru Victor Rebengiuc şi Coca Bloos, care nu încetează să mă surprindă (plăcut), pentru un film care se consumă calm, aşezat, dar care ascunde sentimente care dau în clocot. Pentru că strigătele de disperare sunt în interior, dar sunt atât de bine transmise încât îţi vine ţie, ca spectator, să urli. Pentru un film profund dramatic şi interpretat magistral.

3. A la petite semaine - Borfaşi din întâmplare
Pentru că arată ratarea cu atâta calm şi atât de simplu de parcă ne-ar arăta trei inşi la o cafea, ceea ce face ratarea respectivă cu atât mai tragică, pentru Gerard Lanvin, pentru încăpăţânarea cu care îmi revine tot mereu în minte acest film.

2. Elephant - Elefantul
Pentru imaginile superbe, pentru că nu arată cu degetul, nu acuză explicit, nu dă sentinţe, încearcă să privească distanţat atacul de la Columbine, pentru camera de luat vederi care insistă pe protagonişti ca să te facă să îi cunoşti, pentru ca apoi să simţi golul lăsat de ei după ce sunt împuşcaţi, pentru starea de nesiguranţă pe care ţi-o sădeşte în suflet.

1. Respiro - Emanuele Crialese
Pentru dialectul sicilian plin de farmec, pentru simplitatea şi în acelaşi timp complexitatea emoţiilor, pentru Valeria Golino jucând (în sfârşit!) în italiană, pentru muzica răscolitoare, pentru imaginile subacvatice de o frumuseţe de nedescris şi pentru aruncarea oamenilor în lumea apelor şi pentru modul în care această lume a apelor devine un spaţiu al căutărilor şi regăsirilor, al incubaţiei şi renaşterii, pentru că filmul îţi transmite în mod simplu şi pe nesimţite toate aceste sentimente, pentru apa care îşi schimbă culoarea de la un cadru la altul, pentru cei doi protagonişti copii (mai ales pentru cel mic), pentru că, privind, ai impresia că nu se întâmplă nimic ieşit din comun, dar îţi dai seama că nu este aşa, pentru că ieşi de la acest film mai bogat sufleteşte.


Aceste zece locuri sunt, totuşi, subiective şi pentru că aş mai fi adăugat şi filme pe care le-am văzut (Lost in translation, Big fish) şi pentru altele la care nu am ajuns, dar cărora le presimt farmecul (La mala educacion, Nathalie... şi multe altele).

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus