noiembrie 2011
Rum Diary, The
Un regal al masculinităţii romantic-decadente e acest Hunter S. Thompson, plin de efervescenţă, perfect transpus pe ecran sub numele de Paul Kemp şi interpretat sublim de Johnny Depp. Nu e pentru prima dată cînd Johnny Depp lucrează într-o producţie ce are la bază un scenariu inspirat din viaţa şi activitatea jurnalistului american Hunter S. Thompson. S-a întîmplat şi în Fear and Loathing in Las Vegas (1998) acolo unde, alături de Benicio del Toro, a încercat să-l "încremenească" în viaţă pe Thompson, atunci în Oraşul Păcatelor.

Revenind la The Rum Diary (2011), poate nu ar fi puţin lucru să menţionăm că Johnny Depp care arată din ce în ce mai bine (cu toate că se pregăteşte să împlinească în scurt timp 50 de ani!), face un trio spumos cu Michael Rispoli (Sala, în film) şi Giovanni Ribisi (Moburg, în film) şi confirmă încă o dată că poate ţine fără dificultate afişul unei noi producţii, transformînd-o într-un "must see".

Filmul nu este un film uşor. Sunt cîteva genuri pe care Johnny Depp le survolează, iar această producţie, atît comedie, dramă cît şi film romantic, mă ajută să-mi afirm încă o dată admiraţia faţă de cameleonismul caracterial al lui Depp. Pe lîngă acesta, Risibi este o surpriză foarte plăcută pentru ochiul şi urechea ce discriminează fin între un alcoolic pur şi unul "social". Nădăjduiesc că, în viaţa reală, Giovanni Risibi este doar un bun actor şi nu un alcoolic cronic.

Fiorul care străbate întreg filmul este de Vest Sălbatic, de om primar, fără trăiri superioare, cînd vine vorba de cîştigarea prin cuvînt a unui teritoriu total dezinteresat aşa cum se dovedeşte a fi cosmetizat-comercialul Porto Rico. Salvarea vine, în cazul lui Kemp, prin activarea unor motivaţii superioare, cum ar fi dragostea pentru tulburător de frumoasa Chenault (Amber Heard) sau dreptatea, prezente în afara stărilor modificate de conştiinţă accesate prin rom, trabuc sau alt tip de drog.

Am observat, pe parcursul filmului, o tensiune generată de mizeria mahalalei, posesia abuzivă a pămîntului şi minciună, diluată de o fascinantă, dar previzibilă scenă de dragoste în care Johnny este, fără îndoială, adolescentul veşnic, cu nimic diferit, ca prospeţime, de, cu 23 de ani mai tînăra, Amber. Cu alte cuvinte, am trecut, vizionînd filmul, ca printr-o piaţă murdară în care bărbaţi aflaţi în perspective individuale sau colective, se coagulau în jurul unui stimul, piaţă la capătul căreia am cumpărat un buchet de flori, tulburător de bine mirositor.

Gustul determinării, gustul libertăţii şi gustul "mişcării munţilor din loc", mi-a oferit confortul speranţei că ultima soluţie la orice disperare sau capăt aparent de drum este credinţa. Că Cineva, atunci cînd strigi avînd ceva de spus, te va auzi. Şi îţi va şi răspunde.

Regia: Bruce Robinson Cu: Johnny Depp, Amber Heard, Aaron Eckhart, Giovanni Ribisi, Richard Jenkins, Amaury Nolasco, Michael Rispoli

3 comentarii

  • un film de nota 4 (din 10)
    exx, 29.11.2011, 23:16

    Dezlanat, fara vlaga, nu se incheaga nimic, poveste puerila cu un fel de tenta politica, personaje rasuflate. Johnny Depp parca se preface ca joaca in filmul asta.

    • RE: un film de nota 4 (din 10)
      iis, 30.11.2011, 05:59

      De acord, cu prima parte a comentariului tau, Asta genereaza aburii alcoolului: dezlanare, lipsa de vlaga si de structura si reactii puerile. Johnny Depp, insa, nu se preface, chiar joaca in film si joaca atat de credibil, incat ai sentimentul ca nu este acolo, activ, cum il stiam in alte randuri. Nu poate fi activ, personajul sau fiind pe jumatate beat... 161 de minitures C'mon :))))

      • RE: RE: un film de nota 4 (din 10)
        exx, 05.12.2011, 11:59

        Pai Johnny Depp (personajul lui) o fi fost beat, dar regizorul se presupune ca trebuia sa fie treaz.

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus