În calitatea mea de Director al Institutului de Studii de Pace şi Profesor Conferenţiar Doctor Docent la Facultatea de Comunicare la Florida Atlantic University, am avut marea onoare de a îl avea invitat în 24 februarie 2010 pe Dalai Lama, cu care am avut şi o audienţă personală. Trebuia, deci, să fiu în Statele Unite, pentru a participa la toate cele 32 de evenimente academice şi publice în onoarea Domniei sale. Tata, care îmi cunoştea îndeaproape atât cariera academică, dar şi pe cea publică, m-a îngăduit şi mi-a propus o amânare a propriei sale aniversări, pentru a-mi da răgazul de a ajunge în ţară. A fost ultima oară când ne-am văzut. Ultima oară când am ascultat Madrigalul cu tata alături, de data asta ca sărbătorit în sala, nu pe scenă. Îl simţeam dirijând încet, în şoaptă, atent la fiecare sunet care, pentru aproape o jumătate de secol, s-a chemat şi se cheamă Corul Madrigal. Ultima oară când ne-am auzit, insă, a fost cu câteva ore înainte de plecarea lui în nefiinţă, chiar de Anul Nou (2011), când mi-a urat aceleaşi lucruri bune şi calde de părinte apropiat.
Trăind de peste 20 de ani în Statele Unite, am avut bucuria să înţeleg că publicul român de pretutindeni îl cunoaşte pe Marin Constantin, îi cunoaşte Corul său Madrigal, muzica, talentul său de geniu, precum şi bogăţia şi complexitatea repertorială şi artistică. Publicul străin îl cunoaşte pe tatăl meu, atât prin înregistrări şi filme, dar, mai ales, prin prezenţa sa directă în sălile de spectacol, trăind momente de inegalabilă măreţie muzicală, de respiraţie inefabilă şi întrepătrundere spirituală. Există, însă, şi un alt public, mai puţin cunoscut în România, public care l-a întâlnit pe Marin Constantin prin persoane ca mine, mama şi fratele meu, prin fiica mea, Oana şi soţul meu, John, prin foştii membrii ai Corului Madrigal (Irina Bazavan, Ecaterina Chirica, Mariana Popescu-Fălticeni şi alţii), prin noi, cei apropiaţi lui, răspândiţi pretutindeni.
Am primit dovada amprentei eterne a muzicii lui Marin Constantin prin prieteni care mi-au reamintit puterea şi valoarea talentului său imens, a impactului său la nivel naţional şi internaţional, a sunetului mereu suspendat în geniu. Pe câţiva dintre membrii acestui public vreau să îi aduc, un an mai târziu, în spaţiul omagial al artei înfăptuite de Marin Constantin prin lume: Dr. Mark Kramer (Harvard University), unul din cei mai mari academicieni pentru studiul comunismului în întreaga lume; Dr. Cezar Ornatowski (San Diego State University), scriitor de seamă al discursului politic în Polonia şi SUA; Dr. Philippe-Joseph Salazar (Cape Town University; Collège Internationale de Philosophie France), discipol al filozofilor Michel Foucault şi Jacques Derrida, membru al Comisiei pentru Adevăr şi Reconciliere din Africa de Sud; Schmidt Family Foundation; Dr. Robert Gaines (University of Maryland, College Park), Vice-Preşedinte al Congresului Internaţional de Istorie Retorică; Slavenka Drakulic, autor croat al vestitelor publicaţii Café Europa şi Balkan Express; Virginia Zeani, marea cântăreaţă de operă de origine română, precum şi Dr. Michael Heim (University of California Los Angeles), binecunoscut cercetător şi traducător al marilor voci disidente, precum Milan Kundera şi Gyorgy Konrard. O listă incompletă a membrilor unui public care continuă şi de acum încolo să îl cunoască sau re-cunoască pe Marin Constantin, artistul, tatăl meu şi marele talent născut în România.
Un an mai târziu, de acum încolo mereu un an mai târziu, pentru noi toţi de pretutindeni care îi suntem public de suflet, Marin Constantin rămâne o amprentă spirituală, o dăruire de vise, o invitaţie la Artă şi o colindă a geniului muzicii româneşti prin lume!
(Dr. Noemi Marin, SUA)
Notă: Un interviu acordat de dr. Noemi Marin Puşei Roth pentru Radio România Actualităţi poate fi ascultat la http://www.romania-