Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  La capătul liniei

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Fresh start - La capătul liniei


Marian Rădulescu

decembrie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Analizând filmele stagiunii 1982-1983 (în care au fost lansate, între altele: Concurs, Secvenţe, Ochi de urs), criticul Nicolae Ulieru situa La capătul liniei în fruntea plutonului "datorită unor calităţi strict filmice (acţiune închegată, ritm, portrete bine conturate, cotă înaltă a interpretării, putere de sugestie a imaginii), cât şi idealului constructiv pe care-l promovează - cu francheţe, nu cu ostentaţie".
Doi foşti puşcăriaşi (Mircea Albulescu şi Dan Condurache) iau viaţa de la capăt într-un oraş unde nu-i ştie nimeni. Acolo, "la capăt de linie" întâlnesc o chelneriţă (Ioana Crăciunescu) dornică şi ea de un fresh start. Povestea din La capătul liniei trimite, involuntar, la realismul sobru şi economic din Scarecrow al lui Jerry Scatzberg şi Alice Doesn't Live Here Anymore de Martin Scorsese. Sau, şi mai bine, la Cursa - debutul în cinema al lui Mircea Daneliuc. Nu doar pentru că personajul principal - "unghiul de vedere al filmului" - este jucat de acelaşi actor (Mircea Albulescu). Nu doar pentru tandemul format între un tânăr zănatic şi un altul, mai vârstnic - sever, calm şi sobru. Sau pentru personajul feminin transfigurat de tresărirea încercării disperate de crede că se mai poate schimba ceva în viaţa ei.


Filmul lui Dinu Tănase poate reprezenta "un început către filmul de cameră, filmul psihologic modern în trei personaje", dar şi "o experienţă ce nu-şi mai are unde duce mai departe formula onorată în chip fericit" (Alice Mănoiu). Peste ani, "noul cinema românesc" de după anul 2000 avea să preia - cu mai mult sau mai puţin aplomb - tensiunea relaţiilor din Reconstituirea, La capătul liniei sau Proba de microfon în filmele "noului val".

Conceput ca o "comandă socială" pe tema reintegrării în societate a unor foşti deţinuţi, La capătul liniei este, mai ales, un film despre prietenie, solidaritate şi omenie. Despre nevoia omului de om. Şi despre dragoste. Premizele scenariului sunt melodramatice, însă viziunea regizorală a renunţat la poncifele melo preferând drama şi detaliul neorealist (imagine: Doru Mitran), foarte în răspăr cu dogma realismului socialist.




 Toate articolele despre La capătul liniei


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Marian Rădulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer