Making of: România - After the Revolution / După Revoluţie

After the Revolution / După Revoluţie e un documentar pe care îl recomandă în primul rînd valoarea sa istorică şi antropologică. Dacă priviţi în jur şi vi se pare că România ar trebui să arate altfel, dacă vi se pare că civilizaţia încă nu a ajuns şi la noi, sau dacă priviţi cu dezgust lumea politică autohtonă, atunci documentarul acesta trebuie văzut. El umple un gol de memorie - valabil în cazul meu, cel puţin - în care ar fi trebuit să se afle fundaţia noii Românii, cea pe care o avem astăzi. Ceauşescu la balcon şi huiduielile mulţimii din piaţă, trasoarele văzute în direct la televizor, fuga cu elicopterul sau procesul din 25 decembrie 1989 sînt argumente necesare în a pricepe evoluţia României, însă întîlnirea cu viitorul ţării şi înţelegerea cursului ei social nu se află în imaginile din timpul Revoluţiei. Acestea pot fi găsite în After the Revolution, filmul realizat de Laurenţiu Calciu.

La finele anului 1989, Laurenţiu Calciu - atunci profesor de matematică - trebuia să primească prin poştă o cameră video de la un prieten din Germania. Tumultul din decembrie a făcut ca Poşta Română să-i livreze pachetul abia la mijlocul lui ianuarie 1990. Din momentul respectiv, fără să aibă în minte vreun viitor film, Laurenţiu Calciu a ieşit pe străzile capitalei şi a încercat să surprindă pulsul maselor îndeaproape. Trecerea spre primele alegeri libere din ţară, asigurată de Frontul Salvării Naţionale, mitingurile pro şi contra FSN şi campania electorală pentru alegerile din mai 1990. Trecerea aceasta e bine pusă în balanţă de autor prin traversarea constantă a spaţiului socio-politic respectiv: dinspre stradă, dinspre manifestarea oamenilor de rînd, spre atitudinea şi reacţia conducerii de atunci în faţa evenimentelor interne, după cum erau iscodite de către occidentali. Partenerul lui Laurenţiu Calciu în această întreprindere a fost Rupert Murray, jurnalist scoţian, corespondent din România al publicaţiei Scotland on Sunday. Rupert Murray avea acces la toate conferinţele de presă ţinute de către FSN, el fiind cel care i-a facilitat lui Laurenţiu Calciu intrarea la aceste evenimente.
 
Celălalt aspect datorită căruia After the Revolution trebuie văzut ţine de abordarea etică a cinematografiei de către autorul acestui film. În proiectul său, Laurenţiu Calciu utilizează aparatul de filmat în sensul documentării. Aparatul de filmat e condus în aşa fel încît să îşi anuleze orice posibilă judecată, orice posibilă poziţie angajată. Secvenţele curg fără tăieturi de montaj şi în cadrul acestor secvenţe aparatul nu orientează mintea şi gîndurile spectatorilor. Autorul nu caută detalii pe chipul celor care vorbesc, nu schimbă distanţa de la care urmăreşte acţiunea în timpul derulării ei, nu caută poziţii din care să negocieze mai bine anumite aspecte, nu caută nici reacţiile şi sentimentele celor filmaţi în timpul discuţiilor de pe străzi. Laurenţiu Calciu nu urmăreşte să introducă în istoria filmată dramatism şi nu caută să extragă din istoriile de pe stradă ideile sau judecăţile sale cu privire la cele urmărite.
 
Laurenţiu Calciu foloseşte aparatul pentru a înregistra întîmplarea din faţa sa, fără artificii, fără a implica propria gîndire în selectarea unor aspecte care ar putea părea mai relevante decît altele - dacă s-ar fi comportat astfel, ar fi însemnat că istoria, întîmplarea, sînt deja judecate de autor, care consideră că pentru spectator un fapt e mai important decît altul. Orice selecţie a unui detaliu, orice tăietură în plan, ar urmări anumite interese ale autorului acestora (cineastul), ceea ce ar introduce în film un discurs de ordin secund (al autorului faţă de întîmplare, faţă de persoanele urmărite, nu numai faţă de cinematograf - ca privire etică, după cum e cazul acestui proiect). În After the Revolution aparatul de filmat dispare şi, ca spectator, simţi că priveşti direct persoana care vorbeşte sau care acţionează. E un film în care distanţa dintre spectator şi ecran e absorbită de utilizarea observaţională a aparatului de filmat. Acesta din urmă devine mijlocul prin care autorul proiectului pune spectatorul în poziţia de martor al tuturor întîmplărilor de pe ecran. Astfel, After the Revolution e unul dintre puţinele documentare autohtone (13-19 iulie 1998, Craiova, Azilul de bătrîni, realizat de Andreea Păduraru şi Cristi Puiu, e un alt film care îmi vine acum în minte) în care spectatorul e aşezat faţă în faţă cu o anumită realitate şi e lăsat să se confrunte cu ea.
 
(alte detalii despre film pot fi găsite online, pe pagina sa - http://aftertherevolution.ro/; de pe site-ul oficial al filmului puteţi comanda copii ale acestui proiect)