Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Agnes, aleasa lui Dumnezeu

Inocenţă şi obsesii materne - Agnes, aleasa lui Dumnezeu


Adriana Moca

Cultura, ianuarie 2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
599 de reprezentaţii pe Broadway în 1980 şi trei nominalizări la Premiile Oscar în 1986, acesta este palmaresul textului semnat de americanul John Pielmeier, Agnes of God. O piesă de succes (în a cărei ecranizare s-au întâlnit Jane Fonda, Anne Bancroft, Meg Tilly) a avut premiera de curând la Teatrul Odeon, în regia lui Marius Oltean. Povestea tinerei călugăriţe Agnes, învinuită de crimă, oferă prilej de reflecţie asupra forţei credinţei, dar şi a secretelor de familie, redimensionează nevoia omului modern de miracol semnalând în acelaşi timp pericole tragice ascunse în spatele ignoranţei. Agnes, aleasa lui Dumnezeu (traducerea şi adaptarea de Anca Florescu şi Costin Manoliu) propune trei partituri generoase actoriceşti, trei ipostaze feminine ale inocenţei dublate de obsesia maternităţii.

Decorul unic (semnat de Constantin Ciubotariu) plasează acţiunea pe axa unei cruci formată din spaţiile înguste ale mânăstirii: biroul maicii superioare, altarul bisericii, dormitorul lui Agnes şi grădina. Spectatorii sunt plasaţi împrejur, martori din imediata apropiere. Ilustrativă în sine, scenografia fixează doar cadrul poveştii, fără soluţii spectaculare. Regizorul Marius Oltean se concentrează asupra jocului actoricesc şi a situaţiilor dramatice, valorizând trama poliţistă în detrimentul dimensiunii tragice. Perspectiva textului, un remember obsedant al doctoriţei Martha Livingstone, recuperarea unei pierderi irevocabile a istoriei familiale prin identificarea lui Agnes cu Marie, sora defunctă a Marthei este anulată de regizor în favoarea uşurării receptării poveştii, care se dovedeşte previzibilă. Tocmai aceasta facilitare între ghilimele văduveşte spectacolul de energia misterioasă a spectrului amintirilor bolnave, de ramificaţiile psihologice şi metafizice ale interogaţiilor. Muzica, o componentă importantă a textului, devine semnul divinităţii invocate, dar şi al coexistenţei contrariilor. Iosif Herţea creează dubla dimensiune printr-un spaţiu sonor straniu, prin amestecul de sunete reverberatoare şi voce live.

Spectacolul este susţinut în întregime de performanţele actoriceşti ale actriţelor Carmen Tănase, Virginia Rogin şi Elvira Deatcu. Doctoriţei psihiatre, în căutarea adevărului şi a propriei biografii, Carmen Tănase îi conferă tensiunea stapânită a unei forţe interioare vulcanice. Profesionistă a interogatoriului psihologic, de o răceală chirurgicală impecabilă, Martha îşi revelează vulnerabilitatea în doze infinitezimale. Actriţa descoperă în trepte motivaţiile interioare ale personajului, fiecare etapă generând conflicte şi tulburări esenţializate printr-o elegantă economie de mijloace. Refuzând din start feminitatea prin atitudine şi discurs, arborând duritatea şi limpezimea inteligenţei, Carmen Tănase reuşeşte un portret spectaculos prin devenirea lui. Experienţa întâlnirii cu Agnes îi modifică definitiv datele interioare. Elvira Deatcu, interpreta tinerei călugăriţe binecuvântate de Dumnezeu, mizează pe subtilităţile unui joc în care inocenţa este permanent dublată de trauma inconştientă. Puritatea şi frumuseţea sunt potenţate de drama presimţită a minţii în derivă, de încercarea disperată a anulării mizeriei. Simplitatea şi graţia Elvirei Deatcu emoţionează profund, momentele ei de revoltă au dimensiune tragică. Ambiguitatea stărilor şi polaritatea permanentă dezvăluie o concentrare perfect stapânită a actriţei. Insuficient distribuită sau prioritar pentru calităţile ei exterioare, Elvira Deatcu face demonstraţia unei personalităţi împlinite care o recomandă pentru roluri de referinţă.

În sfârşit, în rolul maicii superioare, Virginia Rogin elimină orice urmă de patetism din personajul care încearcă să menţină ordinea nepătată a Bisericii. Biografia ei, ocultată în numele unei credinţe ce solicită integritate, va izbucni cu toate secretele familiale şi va modifica în sens invers parcursul personal. Căutarea divinităţii implică uneori şi riscul minciunii sau al unei orbiri parţiale. Virginia Rogin dezmembrează mecanismul pierderii, cu minuţiozitate şi acurateţe. Puternică şi impozantă, maica superioară e pandantul Marthei, scenele lor de înfruntare fiind dramatic tensionate.

Într-o lume zdruncinată de violenţă interioară şi catastrofe naturale, lipsită de asceţi şi miracole, oamenii tânjesc după certitudini şi, oricât ar părea de patetic, după iubire. Fragmentar şi fracturat mai pot fi întâlnite, unde altundeva decât la teatru?



 Toate articolele despre Agnes, aleasa lui Dumnezeu


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Adriana Moca


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer