Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Jesus Christ Superstar

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Gânduri pe marginea unui anumit tip de film - Jesus Christ Superstar


Marian Rădulescu

martie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Trebuie să recunosc: nu mă omor nici după filmele care - înt-un fel sau altul - Îl au ca personaj principal pe Iisus, nici după filmele muzicale. Există excepţii. Între ele:  Evanghelia după Matei sau Iisus din Montreal, în primul caz, şi Cabaret sau All That Jazz în al doilea. Jesus Christ Superstar (transpunerea cinematografică a operei rock montate cu mare succes pe Broadway - muzica: Andrew Lloyd Webber; versuri: Tim Rice; conducerea muzicală: André Previn; regia: Norman Jewison) are însă deopotrivă meritul de a îmbina inteligenţa apropierii - cu prudenţă, fără intenţii moralizatoare - de subiectul Patimilor, amintind totodată de fanteziile muzical-coregrafice ale lui Bob Fosse.

La vremea sa (dar şi după lansarea de la începutul anilor '70), Jesus Christ Superstar  deranja prin atmosfera hippie, prin firescul interpreţilor. Iisus nu era "suficient" de divin, era un personaj "omenesc, prea omenesc". Îi lipsea "aura" de Superman pe care aveau s-o exploateze la maxim atât ecranizările - propagandistice, puritane -  comandate (ce ironie!) de diverse asociaţii iconoclaste, cât şi producţiile de "basm" precum Iisus din Nazaret (în regia lui Franco Zefirelli). În termenii celor ce se auto-îndreptăţesc (killjoys li se spune în engleză), asta se cheamă "blasfemie" şi nu se poate tolera.


Pentru Nicolae Steinhardt, opera rock a lui Webber-Rice este concepută după reţeta creştinismului ca happening, ca "aventură" - "terapeutica cea mai îngrozitoare (ne cere imposibilul)" şi "medicamentul cel mai eficace (ne dă libertatea şi fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la traficanţii de heroină)". Jesus Christ Superstar îi aminteşte lui Steinhardt de nuvela lui Anatol France (Le jongleur de Notre Dame, o prelucrare a unei istorisiri din Pateric): "Măscăriciul face ce ştie şi ce poate în faţa icoanei Maicii cu Pruncul. Îşi aduce prinosul pe singurul drum ce-i stă deschis, al giumbuşlucurilor. Oficiantul regulamentar, de după un stâlp, priveşte îngrozit bâlciul. Dar pruncul râde şi bate din palme; iar Maică-Sa şterge cu marama Ei sudoarea sfintei nevoinţe de pe fruntea saltimbancului"




 Toate articolele despre Jesus Christ Superstar


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Marian Rădulescu


Alte articole

 Rock-opera ziditoare de suflet, sau blasfemie? - Jesus Christ Superstar, Mihnea Columbeanu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer