martie 2012
Concert Chick Corea şi Gary Burton
Am cumva bănuiala că suntem manipulaţi şi CIADO, unul dintre partenerii concertului, înseamnă Centrul de Înlocuire A Drogurilor Omului. Pe site-ul lor scrie clar "drogul este o substanţă care ajunsă în organism modifică una sau mai multe dintre funcţiile acestuia." De la concertul Chick Corea & Gary Burton am plecat mulţi aşa, modificaţi. Mergeam spre casă uşor când şchiopătând, când plutind nesigură peste certitudini, cu atitudinea uşor modificată faţă de problemele de până acum. Ai zice ca primele sunete de la începutul concertului au fost de la pian şi vibrafon, dar nu, a fost Chick Corea care ne fluiera cu entuziasmul spectatorului care aplaudă finalul reprezentaţiei. Într-o clipă rolurile s-au inversat, începutul a fost sfârşitul, iar noi din spectatori am devenit performeri cuminţi pe scena. Aşa a început totul.

Primele acorduri mi-au încălzit picioarele, au dat rotocoale în jurul genunchilor oprindu-se un pic mai sus să-şi tragă sufletul. Au urcat mai sus spre şold găsind o cale să pătrundă în vene. Apoi au urcat împotriva curentului drept în inima. Aici au zăbovit mai tot timpul, trimiţând semnale luminoase către creier. Am călătorit în timp pe acorduri Beatles, Antonio Carlos Jobim, Kurt Weill tot timpul cu senzaţia clară că ţopăi de la o perioadă la alta. Sunt fericită, necazurile sunt mici de la înălţimea asta. Încă o doză repede, repede, nu poate fi nimic rău în asta, mă plimb pe holuri zâmbind. Privirile mă întâmpină nedumerite. Mă amestec în mulţime şi mă port ca si cum totul e ca înainte.
Cu: Chick Corea (pian), Gary Burton (vibrafon)

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus