aprilie 2012
Entre tinieblas / Dark Habits
Entre tinieblas / Dark Habits nu este nici de departe unul dintre filmele de referinţă din vasta operă cinematografică a celui mai mare regizor din ultimele decade pe care l-a dat Spania, Pedro Almodóvar. Totuşi, niciun studiu despre urmaşul lui Buñuel nu ar trebui să ocolească această melodramă / satiră în care se oglindesc cu atât de multă naturaleţe defectele, cusururile şi moravurile omeneşti, înrădăcinate în opulenta capitală a desfrâului, Madrid.
 
Filmul poate fi foarte bine o colecţie de replici memorabile ("Jesus offered me His wounds to suck", "There's so much beauty in physical deterioration", "Very soon, this place will be full of murderesses, drug addicts, prostitutes, just like before. Praise be to God!"), imagini iconice (intrarea luminoasă a Yolandei în mănăstire acompaniată de rugăciunile cântate ale măicuţelor) şi câteva mici experimente pop-art (efecte ale consumului regulat de heroină) care amintesc de admiraţia imensă a tânărului Almodóvar pentru artistul american Andy Warhol.
 
Tabloul celor cinci măicuţe protagoniste - Mother Superior Julia, Sister Damned (interpretată de Carmen Maura), Sister Sewer Rat (interpretată de Chus Lampreave), Sister Manure şi Sister Snake - fiecare dintre ele individualizată prin prisma unui prost obicei, este completat de Yolanda Bel, o cântăreaţă dependentă de droguri pe ale cărei urme se află poliţia după moartea iubitului ei provocată de o supradoză. Destinele lor se întrepătrund, iar de sub hainele mănăstireşti ale celor cinci măicuţe care şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu încep să iasă la iveală portretele unor femei dominate fie de impulsul de automutilare, fie de nevoia de a-l îngriji pe cel răpus de păcat, de consumul regulat de heroină, de activităţi casnice întreprinse în mod convulsiv, fie de veneraţia fanatică pentru frivolitate.
 
Dintre toate cele cinci figuri feminine, cea a Maicii Superioare este cel mai subtil înfăţişată în întreaga complexitate a sentimentelor paradoxale care alcătuiesc fiinţa umană. Dragostea (homosexuală, numită de unii critici) şi adoraţia ei pentru Yolanda o determină într-o primă fază să obţină un autograf de la cântăreaţă în cabina acesteia şi să-i strecoare o carte de vizită a mănăstirii Humble Redeemers cu menţiunea că va fi primită şi ocrotită indiferent de păcatele comise. Atunci când Yolanda îşi face apariţia la porţile mănăstirii, Maica Superioară nu se arată deloc surprinsă de venirea neaşteptată a cântăreţei, mai mult, nu cere explicaţii pentru că ea nu face altceva decât să respecte bunul mers, a priori instituit, al destinului. Acelaşi sentiment de dragoste imprecisă îi va smulge Maicii Superioare, în scena finală a filmului, strigătul sfâşietor în faţa abandonului ireversibil al Yolandei, care dispare în aceeaşi cheie imprevizibilă la fel cum îşi făcuse şi apariţia.
 
"Iisus nu a murit pe cruce ca să salveze sfinţii, ci pentru a salva păcătoşii" este deviza celor cinci măicuţe extravagante care, aparent, trăiesc cu sentimentul vinovăţiei şi al fricii de Dumnezeu, dar care sub hainele bisericeşti ascund preocupări la fel de frivole ca acelea ale majorităţii. Sister Rat scrie sub anonimat cărţi romanţioase à la Sandra Brown, purtând titluri ca: I Am Not A Dream, Lost in the Big City, The Call of the Flesh sau Secretaries Cry Too, toate romanele ei fiind inspirate de poveştile fetelor care au trecut pragul mănăstirii. Maica Superioară este dependentă de heroină şi îşi maschează credinţa sub efectele halucinogene ale drogurilor, la fel cum Sister Snake are false viziuni cu Fecioara Maria sau cu Dumnezeu ca urmare a consumului de LSD.
 
Filmul lui Almodóvar nu este o critică la adresa Bisericii Catolice, deşi a fost etichetat drept blasfemie de către unii critici, voci ale Bisericii sau simpli spectatori. Entre tinieblas / Dark Habits este o comedie neagră în care viciile unei societăţi corupte de patima desfrâului şi a luxurii, de la începutul aniilor '80, se împletesc cu replici pline de umor în stilul inconfundabil al regizorului spaniol. Filmul abordează cu acelaşi curaj teme de veşnic interes pentru Pedro Almodóvar. Insuportabila uşurătate a fiinţei l-a fascinant dintotdeauna pe regizor, şi continuă să o facă şi astăzi, iar această înclinaţie asupra laturii obscure a fiinţei umane n-a făcut altceva decât să atragă cu o forţă magnetică critici aspre la adresa filmelor lui.


Regia: Pedro Almodóvar Cu: Cristina Sánchez Pascual, Will More, Laura Cepeda, Carmen Maura

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus