BeWhere! / decembrie 2011
Românilor nu le plac filmele româneşti.

Astfel, autorii filmelor valoroase sunt resemnaţi şi continuă să facă filme pentru festivaluri şi pentru publicul lor, mic şi constant, în vreme ce spectatorii îşi jură că nu mai pun ochiul pe vreun film românesc. O relaţie disfuncţională, în care, de fapt, fiecare ştie ce vrea şi cât poate.

Pe de-o parte, lumea cinematografiei româneşti (industrie nu există!) nu găseşte soluţia eficientă pentru a-i aduce pe oameni în sălile de cinema, fie pentru că spectatorii nu au suficientă cultură cinematografică pentru ca mersul la cinema să devină reflex sănătos şi civilizat, fie pentru că promovarea producţiilor autohtone suferă de inadecvare, fie pentru că sprijinul din partea statului român lipseşte cu desăvârşire.

De cealaltă parte, spectatorii cer regizorilor abandonarea poveştilor cenuşii în care nu se întâmplă nimic şi renunţarea la reţetarul minimalismului care nu mai impresionează şi revendică un film mainstream, un film de gen, un film comercial (dacă se poate 3 în 1, pentru că, luate separat, s-au mai făcut şi rezultatele nu sunt dintre cele mai fericite).

Vreo soluţie? Anyone? Nu spun că ar trebui ca Radu Muntean, de pildă, să facă un thriller, sau Cristi Puiu să regizeze o comedie cu adolescenţi şi că domnului care îi îndrăgeşte pe Steven Seagal sau Gerard Butler, de pildă, ar trebui să-i băgăm pe gât un Paul Newman sau un Belmondo.

Dar, cred că dacă, de pildă, regizorii din generaţia foarte tânără nu ar mai împrumuta reţeta succesului premiaţilor Noului Val şi ar avea mai mult curaj şi încredere să facă filmele pe care vor să le vadă ei şi nu selecţionerii din festivaluri, probabil că încet s-ar mai schimba şi tonul, şi cheful publicului.

Cât despre eforturile acestuia din urmă, am semnale, chiar dovezi, că foarte tinerii spectatori (înscrişi în programele de educaţie cinematografică Education a l'image şi Cinema.edu) sunt curioşi să vadă filme româneşti şi chiar le apreciază, nu însă fără să le chestioneze în amănunt. Până la urmă, e nevoie de entuziasm şi emoţie de ambele părţi.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus