Dacă n-aţi văzut clasicele care i-au făcut renumele (Acción mutante, El dia de la bestia, Perdita Durango, Muertos de risa, La comunidad, 800 Balas sau Crimen ferpecto), puteţi începe cu ăsta.
E un soi de best-of. În ambele sensuri. Alegorie macabră şi ultra-violentă. Horror cu clovni. Dramă socială franchistă. Poveste de dragoste sângeros-damnată. Epic bolnav&subversiv.
Mai vreţi? Mai am. Un film-epitaf despre Spania. O Spanie jefuită, fracturată, batjocorită, înşelată, penetrată din toate poziţiile. Personaje la limita umanităţii. Râzi cu ei. Râzi de ei. Apoi nu mai râzi deloc. De la Iglesia n-are milă şi n-are răbdare; vechii colaboratori (Santiago Segura, Sancho Gracia, compozitorul Roque Banos) sunt de neoprit; spectacolul, grotesc&fascinant, poate începe. Sfârşit oricum nu are.
Replica anului - clovnul desfigurat şi înarmat, către teroriştii care tocmai au aruncat în aer maşina primului-ministru, în mijlocul Madridului: "Voi de la ce circ sunteţi?". Evident că nu e pentru toate gusturile. Dacă-l întrebaţi pe Tarantino, cel mai provocator film de la Veneţia 2010. Dacă mă întrebaţi pe mine, a demented masterpiece.