BeWhere! / decembrie 2011
Femeia care şi-a pierdut jartierele
Dacă sunteţi dintre aceia care aşteaptă să vadă marile creaţii ale lui Silviu Purcărete, înseamnă că veţi privi Femeia care şi-a pierdut jartierele cu prejudecăţi.

Şi nu este cazul, pentru că regizorul, de data aceasta, spune cu artă o glumă scrisă de Eugene Labiche, în 1851, extrem de amuzantă şi jucată cu succes, în 2011, de George Mihăiţă, Horaţiu Mălăele şi Dorina Chiriac (Mihaela Teleoacă). Văzând spectacolul şi bucuria pe care o aduc cei trei pe noua scenă de la Romexpo, putem bănui cât s-au distrat în timpul repetiţiilor, sub bagheta comică a lui Purcărete.

Intenţia regizorului a fost aceea de a face un vodevil ca la carte, după cum mărturiseşte în caietul-program, iar pentru aceasta a scos din arsenalul său de mijloace, gaguri simple, dar de succes, poante cerute de situaţii şi jucate de actori cu cea mai mare seriozitate.

Reprezentaţia curge într-un comic halucinant, cu bastonade şi bătăi cu frişcă, cu trimiteri misogin-obscene, cu alunecări de mobilă pe podea, cu replici uşoare şi intervenţii muzicale vesele. Domnul Laverdure (George Mihăiţă) îşi caută un valet (Horaţiu Mălăele), pe care îl trece prin proba de foc a servitorului cinstit, chiar dacă pentru asta riscă el însuşi să ia o ciomăgeală serioasă.

Apare Fideline, o croitoreasă tânără şi apetisantă, în căutare de un viitor soţ (dacă se poate, cu bani), de care este îndrăgostit bătrânul Laverdure. Doar că o jartieră i-a rămas la Gaspar, după o întâlnire deocheată.

Un spectacol fără false pretenţii culturale devine în sine o reuşită, la fel cum aparenta gratuitate a vodevilului se umple de sens prin sancţiunile aplicate cu ironie. Un alt "obligo" al acestui gen îl reprezintă un anume tip de actor, capabil să dezvolte comicul până la exces.

Purcărete a ochit perfect în această direcţie, alegând actorii Teatrului de Comedie. Horaţiu Mălăele şi George Mihăiţă chiar par desprinşi din povestea lui Labiche, iar Dorina Chiriac îşi foloseşte farmecul cu multă graţie comică.

Se râde în hohote chiar de la intrarea actorilor pe scenă, iar aceasta este reacţia spre care tinde orice vodevil. Muzica sau, mai degrabă, comentariul sonor pe care îl aduce muzicianul Lucian Maxim manevrând un fierăstrău şi instrumente de percuţie, învăluie această lume caricaturală într-un aer de mister.
De: Eugène Labiche Regia: Silviu Purcărete Cu: Horaţiu Mălăele, George Mihăiţă, Mihaela Teleoacă / Dorina Chiriac

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus