Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Visul lui Adalbert

Filme de artă & protecţia muncii - Visul lui Adalbert


Andrei Gorzo

Dilema Veche, mai 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Plasat în România anului 1986, Visul lui Adalbert e în parte o comedie (sau commie-die) satirică în spiritul amiabil al Noului Val Ceh din anii '60 şi în parte o afectuoasă expoziţie de memorabilia din "epoca de aur", totul garnisit cu (uneori inspirate) cioace studenţesc-cinefile. Acţiunea se desfăşoară în cursul zilei de 8 mai, adică la fix 65 de ani după înfiinţarea Partidului Comunist Român, la aproape două săptămîni după catastrofa de la Cernobîl şi a doua zi după marea victorie a Stelei în finala Cupei Campionilor Europeni; concentraţia de semnificanţi istorici e mare încă din prima secvenţă de dialog, în care, pe lîngă Cernobîl şi Duckadam, mai sînt evocaţi "biseptolul polonez" şi proto-maneaua "Prinţişorul meu", iar pe fundal se aude la un moment dat jingle-ul de la Radio Europa Liberă.

Tot atunci e introdus şi fetişul fetişurilor - videocasetofonul: stăpînul acestuia (inginer; haine prea largi; ineficientă mustaţă aide-virilité aplicată peste o osatură facială de fomist) vrea să-l ia la serviciu, ca să revadă meciul împreună cu un coleg, în timp ce stăpîna (bigudiuri, cicăleli) se opune. Sorbind şi el din ochi videocasetofonul eroului (Gabriel Spahiu), colegul (Doru Ana) profită de ocazie ca să se invite la cine-clubul pe care a auzit că acesta l-ar organiza la el acasă, cu filme exclusiv porno şi taxă de intrare în valoare de 5 lei. Chiar şi dincolo de porno, ambii colegi (de fabrică, unde se ocupă cu protecţia muncii) sînt un pic cinefili - cum bine le şade unor "oameni noi", "multilateral dezvoltaţi" -, deşi referinţele lor sînt un pic defazate în raport cu ale cetăţenilor din societăţi mai puţin multilaterale şi totodată mai puţin închise: Jacques-Yves Cousteau e încă very hot pentru ei în '86 (şi nu numai din cauză că, pentru coleg, a-i rosti numele devine un mod codat de a cere filme porno), cum e şi Claudia Cardinale sau Alain Delon. Mai mult decît un cinefil, protagonistul a regizat el însuşi un film (de artă şi protecţia muncii), care urmează să fie proiectat în aceeaşi seară, în cadrul unei festivităţi de aniversare a Partidului, cu o introducere din partea colegului (conţinînd inclusiv o invocare a fraţilor Lumière).

Structura filmului de debut al lui Gabriel Achim e dată în primul rînd de anticiparea catastrofei în care va degenera festivitatea, dar e o structură destul de laxă: expoziţiunea plantează cel puţin o informaţie nevalorificată ulterior în nici un fel (aceea că protagonistul ar avea încă un copil, pe lîngă cel cu care facem cunoştinţă), iar mult-anticipata scenă a festivităţii-dezastru lasă insuficient onorată cel puţin o promisiune tentantă (aceea de a vedea un al doilea film de artă & protecţia muncii, regizat de protagonist, pe subiectul buñuelian al accidentului în urma căruia o colegă - şi amantă - de-a sa şi-a pierdut un ochi).

Înainte de marea festivitate, cei doi colegi au de făcut un drum la cererea şefului lor (ca să-i rezolve o problemă de familie) şi, pe durata drumului (adică pe o bună bucată din film), dialogul lor (scris de Achim în colaborare cu Cosmin Manolache) meandrează (plăcut) în tot felul de direcţii clovnesc-filozofice. Există şi o împletitură de laitmotive mai mult sau mai puţin integrate narativ (de pildă, din cînd în cînd ni se proiectează cîte un diapozitiv comunist - autentic - cu cîte un accident de muncă şi cu lecţiile ce se cuvin trase de pe urma lui); dar unul dintre laitmotivele astea (legat de portarul Duckadam) e mai întîi lansat în forţă, apoi aparent uitat de tot şi, în fine, închis chiar la sfîrşitul filmului, într-un mod destul de inadecvat (cu un rezumat scris al legendei urbane care atribuie retragerea lui Duckadam unui glonţ încasat de la Nicu Ceauşescu, legendă pusă să servească - deşi nu prea are cum - drept concluzie a tot ce-a fost pînă atunci în film); iar un alt laitmotiv (legat de imaginea unei vulpi, care migrează dintr-un vis al soţiei într-o poveste de-a amantei de pe cînd era copilă) nu reuşeşte să-şi asigure cine ştie ce efect din cele două iterări de care are parte.

Filmul e idiosincratic şi la nivel tehnic - o secvenţă de dialog între protagonist şi amantă (Ozana Oancea) se compune din cadre care tind să înceapă cu cîte o panoramare orizontală smucită, dintr-un colţ al încăperii pînă la masa de bucătărie la care stau cei doi. Mie unuia, acest amestec de idiosincrazii stilistice, divagaţii pontoase, parodie de realism socialist şi fetişism neaoş-optzecist mi-a fost destul de simpatic. În orice caz, din el nu lipseşte talentul. Filmul regizat de protagonist (pe peliculă de 8 mm, restul Visului lui Adalbert fiind filmat pe o combinaţie de VHS şi digital) se dovedeşte a fi un încîntător mariaj între realism socialist şi suprarealism (cu o parodie după Călăuza pe post de cireaşă de pe tort): e vorba despre o pilă gigantică ce-i apare noaptea în vis - plutindu-i deasupra patului - unui muncitor pe nume Adalbert, care mai e şi jucat de o femeie (Anca Androne); femeie care în restul timpului e o splendidă apariţie optzecistă cu păr de C.C. Catch, evident-intimă cu toţi bărbaţii din departament şi totodată la fel de distantă ca o "replicantă" din Blade Runner.




 Toate articolele despre Visul lui Adalbert


6 comentarii

  • chitibusuri
    andreea m, 27.05.2012, 03:30

    1. visul care apare in discutia dintre el si sotie pare sa fie al lui si nu el ei, chit ca inlantuirea primelor secvente este urmatoarea: visul in care apare vulpea-meciul-el urmarind meciul+ea adormita in spatele lui, daca imi amintesc bine

    2. nu ca ar fi foarte relevant si in acelasi timp e posibil sa-mi fi scapat, dar de unde reiese ca ar mai avea un copil?

    3.pe ce iti bazezi comparatia secretarei cu o replicanta din Blade Runner? de ce ar fi prima distanta in aceeasi nota ca Rachael (Mary Sean Young) ?

    4. crezi ca structura laxa a scenariului - asa cum este ea in faza asta - functioneaza in favoarea filmului? pt ca lasand la o parte o cuplare a acesteia cu ceea ce tu numesti idiosincratic la nivel tehnic si deci, de unde ar putea rezulta o consecventa in inconseventa, mi se pare ca e destul de confuz pt spectator daca inconsistenta ludica a filmului lui Achim e rezultatul unei intentii sau al unei stangacii. ma gandesc ca un numar mai mare de piste deschise si neurmate (si poate mai putin demonstrative) la nivel de scenariu ar fi punctat poate mai bine intentia si inlaturat, deci, suspiciunea de stangacie

    • RE: chitibusuri
      Andrei Gorzo [membru], 27.05.2012, 17:16

      Textul meu nu s-a vrut a fi mai mult decât o cronică de întâmpinare (chiar dacă una rezonabil de detaliată), scrisă după o singură vizionare a filmului, deci pe baza unor impresii și notițe pentru acuratețea cărora n-aș băga mâna în foc.

      But here we go:

      1. Conform notițelor mele, soția își revendică visul în cursul dialogului cu soțul.

      2. Tot conform notițelor mele, atunci când îl cicălește pe soț apropo de copilul pe care-l vedem (și pe care parcă-l cheamă Adrian), soția mai pomenește și de un anume Sorin (dacă iarăși nu greșesc), pe care l-ar fi neglijat/scăpat de sub control. Sau ceva de genul ăsta.

      3. Come on, comparația aia e doar o mică înfloritură impresionistă dată "din poignet"; nu e ca și când aș încerca să dezvolt cine știe ce analogie pe baza ei.

      4. Nereușind foarte bine (după o singură vizionare) să-i separ (filmului) ludismul de stângăcie (care-i acolo, no doubt about that: joaca lui Achim nu e în niciun caz joaca unui om care știe foarte multe despre cinema), am preferat să "suspend judgment" în favoarea unei declarații (la persoana I) cum că (mie personal) amestecul mi-a fost mai degrabă simpatic.

      • Apropo de getting things wrong...
        Andrei Gorzo [membru], 27.05.2012, 17:58

        ... Graham Greene a scris prin 1937 o recenzie de film, în care, pornind de la o remarcă pe care i s-a părut că o face Humphrey Bogart pe ecran - și anume că "it's feudal" - dezvoltă o analogie între filmele cu gangsteri (pe de-o parte) și (pe de altă parte) cronicile feudale și tragediile lui Christopher Marlowe despre nobili și regii. Chestia asta îi ia cam o treime din tot spațiul. Numai că, de fapt, Bogart nu spusese "it's feudal", ci "it's futile"...

        • RE: Apropo de getting things wrong...
          andreea mihalcea, 28.05.2012, 00:45

          iar comparatia cu greene e sweet si funny, dar ma tem ca nu face ca inacuratetea sa fie more acceptable. :p la ce film era review-ul?
          in alta ordine de idei, o sa incerc sa ma obisnuiesc cu faptul ca exista diferente intre o cronica si o analiza.
          si ok, maybe getting things accurately isn't always the point. de acord. over and out de pe frontul ingust-conservator

          • RE: RE: Apropo de getting things wrong...
            Andrei Gorzo [membru], 28.05.2012, 12:03

            "Marked Woman"(1937).

      • RE: RE: chitibusuri
        andreea mihalcea, 28.05.2012, 00:14

        ok. te intrebam de unde pana unde seamana cele doua personaje pt tine nu in ideea de a te ruga sa-ti justifici (cu argumente) o impresie (phooey, de acord) ci eram curioasa ce anume te-a dus cu mintea la Ridley Scott. dar pot sa o las asa. cat despre alegerea declaratiei personale in detrimentul unei judecati de valoare.. sigur, am vazut ca asta faci. eram curioasa mai departe de cronica pt ca am plecat destul de nedumerita de la film. poate mai merg sa-l mai vad o data. multumesc de raspunsuri

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Andrei Gorzo


Alte articole

 O comedie romantică de întreprindere - Visul lui Adalbert, Andrei Luca
 O comedie dulceagă - Visul lui Adalbert, Florin Barbu
 Despre cumplitul comunism cu ironie - Visul lui Adalbert, Irina-Margareta Nistor
 Visul lui Adalbert la TIFF 2012 Sibiu, Comunicat de presă
 Visul lui Adalbert - proiecţie şi dezbatere în cadrul proiectului Film Menu - Să Film!, episodul 3, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Visul lui Adalbert


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer