Absolut! & Exils & Ultima zi a tinereţii în 3 paragrafe - FITS, 2012

Teatrul Act din Bucureşti a fost prezent în Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu 2012 cu o montare inteligentă a regizorului Alexandru Dabija după povestea Ivan Turbincă de Ion Creangă, spectacolul Absolut!, impozant prin prestaţia absolut uluitoare a actorului Marcel Iureş. Spectacolul este o lecţie de actorie la superlativ şi încă o consolidare a convingerii că actorul este elementul esenţial propriu spectacolului de teatru. Marcel Iureş, flexibil şi convingător în rolul unui homeless al timpurilor noastre, trece cu promptitudine de la un personaj la altul, căci le interpretează pe toate, fiecăruia atribuindu-i o gamă de gesturi unicat: Dumnezeu este o figură statuară impunătoare prin port şi cuvânt, Sfântul Petru este supus stăpânului său cu trupul gârbovit şi chipul umil, iar Moartea o femeie parşivă care-şi plimbă ispititor de languros mâna prin păr. Homeless-ul le ştie şi le istoriseşte pe toate, pe cele lumeşti, dar şi pe cele cereşti, discursul său având parametri unei predici în care sacrul şi profanul se contopesc, făcând din boschetarul cu pofte şi idealuri materialiste (femei, confort, ţigări, mâncare, vodcă) un prezicător - filosof care împărtăşeşte pilde despre desfrâu, bine şi rău, frica de moarte cu cine are răbdare să îl asculte.
 
Exils, un spectacol în care teatrul se confundă / cufundă în experimente vizualo-auditive psihedelice, este rezultatul unei iniţiative europene care şi-a propus o serie de şapte coproducţii incluzând regizori din România (care va fi reprezentată de regizorul Gianina Cărbunariu), Belgia, Spania, Franţa, Italia şi Suedia, care vor iniţia proiecte teatrale care să atragă atenţia asupra lumii în care trăim şi a transformării continue la care este supus pământul, şi mai ales omul. Exils este o cronică a omului însingurat, înstrăinat de sine şi de celălalt, care transmite semnale ţipete mute fără a fi auzit însă de nimeni, nici măcar de el însuşi. Infernul nu mai este celălalt, infernul este în noi, în fiecare. Golul distanţei, îndepărtării de noi înşine îl umplem cu baliverne, cu nonsensuri, cu minciuni confortabile. Totul este pierdut, iar boala secolului al XXI-lea este neputinţa de a mai dormi şi infernul de a petrece noapte după noapte fără a închide un ochi în prezenţa unui străin: noi înşine.
 
Cea de-a XIX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Sibiu s-a încheiat în 2012 cu spectacolul Ultima zi a tinereţii în regia lui Yuri Kordonsky câştigător al premiului UNITER 2012 pentru Cel mai bun spectacol, după ce doi ani la rând Metamorfoze-le lui Silviu Purcărete au tras cortina peste cel mai important festival de teatru din România. Ultima zi a tinereţii este o poveste de dragoste în pragul războiului. 1939 este un an ca oricare altul, poate fi uşor confundat cu 1909 sau 1979 sau 1949, însă războiul care pândeşte şi aşteaptă să se declanşeze de la o zi la alta va face din acest an unul memorabil. Povestea de dragoste dintre Vitek şi Alina se aseamănă cu cea dintre Romeo şi Julieta şi se petrece în pădurea labirint - suprarealist din Visul unei nopţi de vară. Viaţa îşi pierde sensul, plictisul îi cuprinde pe toţi, doar războiul îi poate salva şi le poate schimba viaţa. Ultima zi a tinereţii este un spectacol curat, dar linear, fără a se îndepărta de la cutumele clasice ale teatrului, potriveală perfectă pentru seara de închidere a unei noi ediţii FITS, care în 2012 a fost un pic prea cuminte.