septembrie 2012
Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2012
În zilele noastre, de multe ori se spune că ducem lipsă de modele, că adevăraţii maeştri s-au stins şi nu au lăsat în urma lor ucenici care să le îmbrace mai departe strălucirea. Este adevărat că situaţia s-a schimbat, pentru că informaţia este atât de multă şi de "apetisantă" încât nu te poţi opri la o singură persoană pe care să o urmezi întru totul. În 2012, la ediţia a VII-a Ideo Ideis am putut observa că nu ducem lipsă de modele, doar că îi recunoaştem mai degrabă sub denumirea de "oameni cu experienţă". Au fost trei ore cumulate în care participanţii la festival, majoritatea elevi de liceu pentru care teatrul va rămâne un hobby (şi nu e puţin lucru) sau va deveni meseria lor, au fost ucenicii a cinci oameni cu experienţă care au acceptat să-şi asume rolul de maeştri (ceea ce nu e deloc uşor, pentru că responsabilitatea e mare): Marcel Iureş, Andi Vasluianu, Medeea Marinescu, Marius Manole şi Vlad Zamfirescu.

Masterclass-urile moderate de domnul Cătălin Ştefănescu s-au constituit în jurul unei întrebări pe cât de generale pe atât de personale pentru fiecare dintre interlocutori: ce implică meseria de actor?... de la importanţa lecturilor într-o astfel de profesie, până la modul în care artistul se pregăteşte sufleteşte înainte de intrarea în scenă.

Prima întâlnire a fost cu domnul Marcel Iureş. Întrebat dacă poţi să fii cumplit de talentat, dar să fii prost, în sensul lipsei lecturilor şi a dorinţei de a căuta, actorul a răspuns cu voită diplomaţie: "Pot exista astfel de animale pure, dar eu personal nu am dat mâna cu unul până acum." De aici, a ajuns la idee că "meseria se fură, dar acest mod de învăţare este ca berea - trebuie consumat / folosit cu responsabilitate", pentru că poţi împrumuta lucruri total nepotrivite care să te denatureze. A mai spus că "actorul este obligat să fie o interfaţă" în care se oglindeşte propriul interior, dar şi exteriorul. Din această cauză, "va trebui să învăţaţi să trăiţi cu bagajele pline", acele bagaje intelectuale şi emoţionale pe care nu ai voie să le uiţi sau să le goleşti... nu se ştie niciodată ce anume din ele vei avea nevoie să foloseşti, aşa cum tot domnul Marcel Iureş a menţionat: "Toată arta este întâmplătoare şi un efort de aducere aminte a unui moment de graţie."



A doua întâlnire a reunit patru actori, cu patru moduri total diferite de a ajunge în teatru. Andi Vasluianu a ajuns în teatru din box, Medeea Marinescu din muzică, Marius Manole şi Vlad Zamfirescu în teatru din teatru. Fiecare şi-a expus, ajutat de întrebările puse de Cătălin Ştefănescu (un moderator foarte atent la reacţiile invitaţilor, precum şi la cele ale publicului), modul propriu de abordare a rolurilor: acţiunea, tehnica, dăruirea, respectiv raţiunea. Pentru actriţa Medeea Marinescu "tehnica e ca tivul unei rochii, care e foarte, foarte necesar, dar nu îl vezi." Andi Vasluianu a completat: "Tehnica este scara şi intuiţia este cerul." Marius Manole a mărturisit că el se aruncă în personaj, îl simte, dar consumul de energie este foarte mare, în timp ce Vlad Zamfirescu îşi ţine în frâu personajul, privindu-se şi verificându-se mereu din exterior.


Au fost multe poveşti - experienţe personale care ne-au mai umplut o parte din bagaje, ne-au dat încredere, ne-au confirmat că nu există reţete... şi totuşi există maeştri, cel puţin pentru câteva ore.

(foto: Adrian Bulboacă şi Vlad Bîrdu)

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus