septembrie 2012
Three o'clock
Three o'clock de Ana-Maria Bamberger este o piesă despre puterea ucigătoare a dragostei. La propriu. Două surori, Clara (Luminiţa Gheorghiu) şi Abelina (Anca Sigartău) împart, acum la bătrâneţe, un apartament. Toată viaţa au avut ceva de împărţit: soţul, copilul. Se luptă să dovedească care îl iubeşte mai mult pe copil, cine l-a iubit mai mult pe Paul, soţul Abelinei şi care dintre ele a primit în schimb aceeaşi monedă de la cei doi bărbaţi din viaţa lor. Clara, intelectuală, introvertită şi sensibilă în tinereţe (după autodescriere), ajunge să se certe cot la cot cu sora sa, gospodina perfectă care pare că trăieşte doar pentru a face plăcinte...deşi s-ar putea să nu existe menire mai importantă, mai utilă şi mai frumoasă ca aceasta.
 
Cele două personaje trăiesc sub semnul acelui tip de veşnicie unică pe care au privilegiul şi marea povară de a o trăi bătrânii: perioada vieţii în care ai timp de toate, dar nu mai poţi face nimic. Se spune că bătrâneţea e mai uşoară în doi, dar depinde cine alcătuieşte acest doi. Surorile abia acum au puterea să recunoască lucruri ştiute, dar ţinute sub lacătul tăcerii o viaţă întreagă. Acum nu mai au nimic de pierdut. Nu există nici o îndoială că în adâncul sufletelor lor "terfelite" prin ani se iubesc, dar pentru că fac curăţenie abia acum, când e prea târziu, nu o mai recunosc ca fiind iubire şi se atacă una pe alta cu aceeaşi armă: "pe cine nu laşi (în situaţia dată, s-ar potrivi mai degrabă "faci") să moară, nu te lasă să trăieşti."
 
Jocul celor două actriţe este unul foarte implicat. Poate uneori prea implicat şi din această cauză situaţiilor comice nu le este dat voie să se dezvolte. Personajele sunt haioase, dar trebuiesc puţin reîmprospătate.
 
Three o'clock este ora la care trebuie să sosească în vizită "fiul risipitor", dar timpul stă în loc pentru Clara şi Abelina. Three o'clock este o oră imperfectă care îşi aşteaptă perechea, aşa cum al treilea scaun de la măsuţa lor rotundă îşi aşteaptă ocupantul, un scaun care (fie că vorbim de soţ sau de fiu) poartă invizibila, dar apăsătoarea povară a iubirilor înşelate sau reprimate.
De: Ana Maria Bamberger Regia: Dan Tudor Cu: Luminiţa Gheorghiu, Anca Sigartău

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus