Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici diverse

Almodivele - Omagiu femeii


Alex. Leo Şerban

Elle, noiembrie 2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Aşa cum unii artişti s-au născut pentru a dezbrăca Femeia, Almodóvar s-a născut pentru a O îmbrăca. A O îmbrăca în roşul languros al ecranului panoramic, în muzica grea a chitărilor & viorilor şi în stiletele stilului său unic, inconfundabil.
...Şi Almodóvar a creat Femeia

Sageata 1. Carmen
A creat-o şi i-a dat numele Pepi. Din Pepi, Luci, Bom y otras chicas del monton (Pepi, Luci, Bom şi alte gagici din cartier). Sîntem în 1980, la Madrid. Franco a murit, Spania e liberă. Atît de liberă încît un artist rebel, semi-anarhist, semi-autodidact precum Pedro Almodóvar să se-apuce de cinema. Pedro dă pe-afară de creativitate, iar în filmul său - primul său film! -, "gagicile" vor practica amorul liber, amorul "alternativ" şi vor cultiva - cu amor - marijuana pe balcon. Cine să fie, totuşi, "diva" filmului? (în afara lui Almodóvar însuşi, fireşte...) Regizorul / scenarist o alege pe Carmen Maura. Ea este Pepi. Iar Maura (care are deja 35 de ani, fiind născută pe 15 septembrie 1945, la Madrid, strănepoata unui om politic conservator care a fost preşedinte al guvernului, ea însăşi proprietara unei galerii de artă, animatoare în cluburi de noapte şi actriţă în filmul de succes Tigres de papel, 1977) se va lipi de universul Almodóvarian ca marca de scrisoare: timp de 9 ani, va apărea în aproape toate filmele amicului & complicelui ei, obţinînd - în 1988 - prestigiosul premiu Goya (echivalentul Oscarului) pentru rolul din Mujeres al borde de un ataque de nervios (Femei în pragul unei crize de nervi). Carmen Maura va fi - pe rînd - sora Perdida din Entre tinieblas (Obiceiuri necurate), femeia de serviciu violată / casnica abuzată din Que he hecho yo para merecer esto? (Ce-am făcut ca să merit asta?), ba chiar şi un transsexual, Tina Quintero pe numele lui / ei, în La Ley del Deseo (Legea dorinţei)... Cu figura ei aspră şi uşor androgină, Carmen Maura este actriţa-fetiş, de neînlocuit a lui Almodóvar "prima perioadă" - precum Katharine Hepburn pentru George Cukor, Silvana Mangano pentru Luchino Visconti şi Anna Magnani pentru Pier Paolo Pasolini, ca să ne limităm la regizorii gay. Şi totuşi, dincolo de "creşterea şi declinul" ei ca actriţă (anii '80 rămîn vîrful carierei sale cinematografice) şi dincolo de postura de almodiva assoluta, Carmen Maura are şi o viaţă privată, mai puţin cunoscută: s-a căsătorit la 19 ani (cu Francisco Forteza), a divorţat în 1970, are doi copii. "La chica" zăpăcită care sfida societatea spaniolă cultivînd marijuana pe balcon era - în viaţa de zi cu zi - o tînără divorţată cuminte, mamă şi gospodină la casa ei...

Sageata 2. Victoria
Victoria Abril (Victoria Merida Rojas) era mult mai tînără - născută pe 4 iulie 1959, tot la Madrid - cînd a apărut pentru prima dată într-un film de Almodóvar: avea 27 ani, iar filmul se chema La Ley del Deseo. Acolo îi avea ca parteneri pe Carmen Maura şi pe Antonio Banderas, dar, la 1m59 şi necreditată pe generic, nu e de mirare că nimeni n-a reţinut-o... Nimeni - cu excepţia lui Almodóvar! Acesta o redistribuie, doi ani mai tîrziu, în Atame! (Leagă-mă! Dezleagă-mă!) şi face din ea a doua almodivă.

Victoria Abril nu era totuşi o necunoscută. După studii de dans, debutase pe marele ecran la numai 15 ani. Apariţiile regulate - în chip de animatoare - în foarte popularul concurs TV "Un, dos, tres" au făcut-o celebră în toată Spania. În 1979, rolul din La Muchacha de las bragas de oro (Fata cu chiloţi de aur) de Vicente Aranda i-a adus mare succes, iar în 1987 - anul în care apărea, cu numele necreditat pe generic, în Legea dorinţei - obţinea la festivalul de la San Sebastian Premiul celei mai bune interpretări feminine pentru rolul din El Lute (camina o revienta). De fapt, Abril este actriţa cu palmaresul cel mai impresionant dintre almodive: Ursul de Aur în 1991 pentru Amantes, încă un premiu de interpretare la San Sebastian, în 1995 şi - mai ales - apariţia ei în filme străine atît de diverse precum Gazon maudit sau 101 Reykjavik.

Cu rolul Marinei Osorio din Atame!, însă, Victoria Abril se afirmă drept "almodivă absolută". Marina Osorio este o actriţă de soft porn care se trezeşte sechestrată, în propria-i casă, de un ex-delincvent dus cu pluta (Banderas), care nu vrea altceva decît ca Marina să-i devină soţie şi mama copiilor lui! Secvenţa în care Marina, în cada de baie, se lasă "inspectată" în V-ul pubisului de un mic scafandru de jucărie este una din acele "lovituri de imagine" tipice lui Almodóvar, care fixează definitiv numele actriţei şi cel al filmului. Şi, deşi Abril face un rol foarte bun şi în următorul film al lui Almodóvar (Rebeca din Tacones lejanos), ea rămîne în galeria almodivelor mai curînd pentru rolul Andrea Caracortada din Kika, unde joacă alături de Peter Coyote: îmbrăcată în acel combinezon extravagant semnat Jean-Paul Gaultier, "la Caracortada" este mai curînd o fiinţă mutantă - spiderwoman hi-tech care TV-spionează vieţile muritorilor pentru a le retransmite live în casele muritorilor... Fiinţă flamboaiantă, în acelaşi timp secretă şi publică (apariţiile sale pe "catwalk"-ul roşu al Festivalului de la Cannes sînt antologice!), Victoria Abril este chintesenţa stilului Almodóvar "a doua perioadă": o perioadă în care provocările începutului capătă glanţul glamour şi fără inhibiţii propriu actriţei sale fetiş.

Sageata 3. Cecilia
Cecilia Roth (Cecilia Rotemberg Rot) s-a născut pe 8 august 1956 la Buenos Aires, în Argentina. S-a mutat cu tatăl şi fratele ei în Spania în 1976 şi s-a apucat de actorie. Primul ei rol a fost în Arrebato de Ivan Zuleta (1979), iar un an mai tîrziu apare în Pepi, Luci, Bom... (în chip de prezentatoare). Dar celebră devine abia cu rolul nimfomanei Sexilia din următorul film al lui Almodóvar, Laberinto de pasiones (1982), unde joacă alături de Banderas. Apariţiile ulterioare - în Entre tinieblas şi Que he hecho yo... - îi consolidează statutul de almodivă. În 1995 se mută înapoi în Argentina, devenind star de televiziune, teatru şi film. Revenirea Ceciliei Roth în lumea lui Almodóvar, cu rolul Manuela Goifman Etchevarria din Todo sobre mi madre (Totul despre mama mea), în 1999, este un triumf: filmul obţine Premiul de regie la Cannes, iar interpretarea Ceciliei - emoţionantă, sensibilă şi incandescentă - este, fără nici o îndoială, cel mai bun din cariera actriţei.

Sageata 4. Marisa
Marisa Peredes (Maria Luisa Paredes Bartolome) s-a născut pe 3 aprilie 1946 la Madrid. Căsătorită cu Antonio Isasi-Isasmendi, mama Mariei Isasi, Paredes este cea mai "titrată" dintre almodive: preşedintă a Academiei Spaniole de Cinema şi preşedintă a Academiei Spaniole de Artă şi Ştiinţă Cinematografice. (În plus, a făcut parte din juriul pentru scurt-metraj al ultimului Festival de la Cannes, care i-a acordat Palme d'Or-ul lui Cătălin Mitulescu pentru Trafic!) Dar celebritatea Marisei Paredes ţine de apariţiile sale în cîteva filme de Almodóvar: mai întîi - în chip de Sora Estiercol - în Entre tinieblas, apoi ca mama Victoriei Abril în Tacones lejanos - unde este Becky del Paramo, o cîntăreaţă celebră, "monstru al scenei", egoistă şi perfecţionistă la sînge, lăsînd să picure o lacrimă de fierbinte regret pe vîrful pantofului de lac la finele cîntecului ("Piensame") şi al filmului... -, adjudecîndu-şi următorul film (La Flor de mi secreto, 1995) doar pentru ea - bulversantă ca Leo Macias, scriitoare de romane de dragoste trădată în dragoste în viaţa reală - şi, în fine, în Hable con ella - ca Huma Rojo, mega-divă a teatrului, narcomană şi lesbiană, a cărei viaţă complicată se complică şi mai mult atunci cînd, printr-un capriciu al destinului, ea se întretaie cu viaţa Manuelei (Cecilia Roth)... Marisa Paredes este almodiva aristocrată, a cărei suferinţă este precum un desen elegant de lacrimi indigo pe-un evantai roşu aprins.

Sageata 5. Rossy
Rossy de Palma (născută pe 16 septembrie 1964 la Palma de Mallorca) este almodiva excentrică; ca şi cîteva alte actriţe-fetiş ale lui Almodóvar (Loles Leon, Julieta Serrano, Assumpta Serna, Veronica Forque, Penelope Cruz sau veterana Chus Lampreave), n-a avut niciodată parte de roluri principale, dar absenţa ei într-un film semnat "Almodóvar" este de neconceput! Cu figura ei neverosimilă, de Picasso ambulant în 3 dimensiuni, Rossy a fost - mai întîi - prezentatoare TV în Legea dorinţei, apoi Marisa din Femei în pragul crizei de nervi, "gagica cu Vespa" din Atame!, Juana din Kika şi - în fine - Rosa, sora lui Leo / Marisa Paredes, din Floarea secretului meu. A mai apărut în Pret-a-porter, necruţătoarea execuţie a lumii modei datorate maestrului Robert Altman, şi este frecvent invitată la emisiunile de divertisment din Franţa, Spania, Italia etc. Cu un nas ca al său, ar putea juca Cleopatra într-o parodie semnată Terry Gilliam.

Sageata 6. Rosario, Leonor...
Hable con ella propune două noi figuri de posibile almodive: Rosario Flores (care joacă rolul Lydiei, femeia-toreador) şi Leonor Watling (care joacă rolul Aliciei, o balerină căzută în comă profundă). Rosario, născută Rosario Gonzalez Flores pe 4 noiembrie 1963, la Madrid, este fiica actorilor Antonio Gonzalez şi a Lolei Flores, sora actorilor Lolita Flores şi Antonio Flores, şi are o fetiţă cu ex-prietenul Carlos Orellana. Leonor, născută Leonor Ceballos Watling pe 28 iulie 1975, tot la Madrid, este fiica unui tată spaniol, economist, şi a unei mame englezoaice. În 1999, Leonor Watling a fost nominalizată ca "Shooting Star" de European Film Promotion. Este ea însăşi balerină, dar a cîntat şi în grupul Marlango.


Reuniunea almodivelor

În Hable con ella, una din cele mai emoţionante scene îl are ca protagonist pe celebrul cîntăreţ Caetano Veloso. Dar pentru Almodóvarienii puri & duri, cireaşa de pe prăjitură o reprezintă almodivele care apar as themselves preţ de cîteva minute, cît ţine melodia - Marisa Paredes şi Cecilia Roth (altă veterană, Loles Leon, are un scurt rol ca prezentatoare TV). Iar la Cannes anul acesta, la premiera mondială a ultimului film al lui Almodóvar - La mala educacion (notă LiterNet: între timp Almodóvar a mai făcut un film, Volver, actriţele ce au jucat în el fiind, în grup, premiate la Cannes 2006 pentru interpretare feminină) - şi-apoi la petrecerea de după, maestrul spaniol a fost însoţit de o galerie de fane care le cuprindea pe Carmen Maura, Marisa Paredes, Victoria Abril, Angela Molina şi Leonor Watling. Pentru a ne da totuşi deplină satisfacţie, Almodóvar ar trebui să reunească - în acelaşi film! - toate almodivele sale... Ar fi buchetul absolut - cel mai frumos cadou pe care spaniolul l-ar putea face actriţelor sale şi nouă, cei care le iubim.


Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer