octombrie 2012
Festivalul Internaţional de Film Experimental BIEFF, 2012
Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucureşti (BIEFF) 2012 prezintă publicului românesc câteva dintre scurtmetrajele austriece care s-au bucurat de cel mai mare succes de festival din ultimii ani, titluri de excepţie, premiate în întreaga lume, din portofoliul Sixpackfilm, cel mai important distribuitor de cinema experimental şi artă vizuală din Austria.  
 
Sixpackfilm este o instituţie non-profit al cărei principal scop este promovarea activă pe plan internaţional şi naţional a cinema-ului contemporan austriac. Cu peste 20 de ani de experienţă, Sixpackfilm colaborează cu mai mult de 200 de festivaluri din întreaga lume, colaborare ce are ca efect peste 500 de selecţii şi premii pe an. Sixpackfilm e de asemenea extrem de activă în domeniul distribuţiei şi expunerii filmului experimental austriac şi are o impresionantă arhivă în care se regăsesc majoritatea reprezentanţilor importanţi ai avangardei austriece.
 
Sixpackfilm este prezent în Bucureşti atât prin selecţia sa unică de filme, cât şi prin participarea doamnei Brigitta Burger-Utzer, directoarea instituţiei, profesionist de top din zona cinema-ului experimental şi a artelor vizuale şi membru al Juriului BIEFF 2012. Colaborarea BIEFF cu Sixpackfilm este posibilă datorită sprijinului generos oferit de Forumul Cultural Austriac.
 
Din remarcabila selecţie pe care Sixpackfilm o prezintă publicului bucureştean, amintim:
 
Nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film EFA ale Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia 2011 şi câştigător al Premiului pentru Cinema Inovativ la Diagonale Film Festival Austria 2011, Hypercrisis e o acidă şi plină de umor critică socială, a cărei acţiune se petrece într-o fostă casă de vacanţă pentru cineaştii sovietici, ce a fost redeschisă în prezent pentru a găzdui scriitori. Dar nici acum instituţia nu pare să funcţioneze cu mai mult succes decât în trecut. Singurul artist de pe lista invitaţilor e un poet din vremurile promiţătoare ale perestroikăi, care încearcă de multă vreme să depăşească o continuă criză creativă. "Ironia, aparenta lejeritate şi melancolia filmului, modul în care acest spaţiu auto-distructiv este adus din nou la viaţă - toate acestea au convins juriul să acorde Premiul pentru Cinema Inovativ filmului Hypercrisis" (motivaţia Juriului Diagonale 2011).
 
Unul dintre cele mai savuroase titluri ale selecţiei şi favorit al publicului la festivaluri importante precum Rotterdam, Upsalla, São Paolo, Hamburg, Semana de Cine Experimental de Madrid etc, APNOE descrie, la un prim nivel, o zi obişnuită din viaţa unei familii. Însă, confruntându-se cu un alt tip de gravitaţie (fiind scufundaţi în apă în sensul propriu), protagoniştii întâmpină o dificultate serioasă în a se raporta la viaţa de zi cu zi. Ansamblul familial devine instabil, iar structura ierarhică din interiorul familiei începe să se dezintegreze. O microdramă absurdă, cu influenţe de slapstick comedy, care vorbeşte despre disfuncţionalităţile şi lipsa de comunicare din interiorul nucleului social care se presupune că este familia.   
 
Având premiera internaţională la Berlinale 2011 şi prezentat apoi în prestigioase festivaluri precum Sundance, Sarajevo, Namur, Hamburg şi multe altele, Stick Climbing este o demonstraţie de virtuozitate cinematografică ce invită publicul într-o călătorie periculoasă: o plimbare liniştită printr-un sat devine pe nesimţite o ascensiune imposibilă pe o stâncă verticală. Camera de filmat nu pare impresionată de traseul sinucigaş şi continuă să filmeze chiar şi în timpul urcării care sfidează gravitaţia. Evadarea pare a fi tema principală a acestui scurt-metraj, gândit ca un plan-secvenţă de 14 minute filmat din punctul de vedere al unui personaj invizibil. "Momentul în care ne aflăm faţă în faţă cu stânca este clenciul filmului, o formă de eliberare - neşteptată, provocatoare şi imposibilă. În final, chiar dacă observăm tăieturile invizibile de montaj din cadrul-secvenţă, sentimentul pe care îl încercăm în timp ce privim satul rămas în depărtare este unul de mândrie şi eliberare." (A. Dobresc, BIEFF 2012)
 
Proiectat până în prezent în 32 de festivaluri internaţionale (printre care Festivalul de Film Documentar de la Amsterdam IDFA, Tampere, Basel, Dresda etc.), Body Trail are la bază un performance realizat în Viena în care sculpturi din corpuri umane sunt plasate pe străzile oraşului. Această intervenţie urbană multi-stratificată, ce alternează între umor suprarealist şi sumbre viziuni ale unor posibile atacuri teroriste, a fost transformată de cei doi regizori, Michael Palm şi Willi Dorner, într-un experiment cinematografic cu totul special. "Privim corpul uman ca pe un instrument prin care explorăm dimensiunile spaţiale. Sculpturi realizate din corpuri, care se schimbă şi se adaptează în funcţie de mediu, creează noi perspective şi moduri de înţelegere ale arhitecturii şi ale spatiului urban", au declarat cei doi autori.

Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucureşti (BIEFF) este organizat de Asociaţia Cultură şi Imagine şi susţinut de Centrul Naţional al Cinematografiei, Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, Universitatea Naţională de Artă, Le Fresnoy Studio National des Arts Contemporaines, Unifrance, JTI, Romania Film, Institutul Francez, Forumul Cultural Austriac, Institutul Polonez, Kraftmark.

Parteneri media: Radio Guerrilla, Cinemarx, Filmreporter, Cinefan, HBO, B365, Liternet, Artactmagazine, Metropotam.ro, Filmetari, VeiozaArte, 121, Urban.ro, Hotcity.ro, Studentie.ro, Port.ro, Hipmag.ro, iFestival.ro.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus