octombrie 2012
Festivalul de film de animaţie anim'est 2012
"Animaţii" + "Japonia" = "Anime"
 
Pot să jur că sinapsa asta se produce în mintea tuturor celor care asociază primele două concepte. Ceea ce nu ar fi de condamnat. Ei bine, cu toate că anime-urile sunt adânc înrădăcinate în tradiţia animaţiei japoneze, cu un enorm succes atât intern, cât şi în întreaga lume, selecţia de scurtmetraje japoneze de luni, 8 octombrie 2012, din cadrul Festivalului Anim'est, 2012, ne arată o nouă faţă, specifică animatorilor niponi independenţi. Aceştia încă păstrează terenul poveştilor inspirate din realitatea cotidiană, purtându-şi fantezia până în cele mai întunecate cotloane ale filosofiei de viaţă, dar renunţă uneori la coerenţa unei poveşti, pentru a reda mai degrabă sentimentele pure care îi macină pe artişti în momentul realizării filmelor. Aceasta a fost şi explicaţia criticului de film Nobuaki Doi, prezent în sală după proiecţie (cel care a adus filmele tocmai din Japonia până în Cinema Studio) când o voce timidă de spectator român l-a întrebat cam cum stă treaba cu prima şi ultima animaţie, care nu prea aveau un fir logic al întâmplărilor. Sentiment, trăire distilată, doamnelor şi domnilor. Nu cauzalitatea este principiul care face din acele animaţii cu pricina un discurs artistic valid, ci ansamblul, totalitatea imaginilor derulate pe ecran sunt cele care trebuie să impresioneze.

Pe lângă acestea, publicul a asistat la scurtmetraje haioase şi foarte colorate, în care se cântă în japoneză despre cozile vechilor samurai, despre cămăşi, ceai sau despre gumă de mestecat, dar şi la poveşti emoţionanto-dure în care majoritatea protagoniştilor erau copii. Vizual vorbind, animaţia japoneză, aşa cum ne-a fost prezentată luni seară, oscilează între un stil simplist al desenului de mână şi folosirea inspirată a pattern-urilor care să dea profunzime imaginilor. O gură de aer proaspăt japonez (animat).

Scurtmetrajul meu preferat a spus povestea unui triunghi, care are o nouă slujbă, cea de Vârf de Săgeată, după ce o bună bucată de timp a fost Piesă Lego pentru copii şi care, istovit după o zi de muncă, se întoarce acasă şi se întâlneşte cu prietenul lui cel mai bun, Cifra 4.
 
Cu apetitul deschis pentru animaţii, recomand Festivalul Internaţional Anim'est.

Descarcă programul anim'est, 2012 aici..

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus