Impresii 7 - Creepy Animation Night la Anim'est. 2012

Zilele astea pline de Anim'est 2012 ne-au demonstrat cu vârf şi îndesat că animaţia, ca formă de artă, e capabilă de sute de transformări şi că poartă în spatele ei paradoxuri pentru care filosofia ar invidia-o. Mai mult, ni s-au adus în faţa ochilor creaţii ale unor artişti din cele mai diverse colţuri ale lumii, din Japonia până-n Etiopia, justificând clar titulatura de Festival Internaţional. Chiar şi la un singur eveniment din toate cele prilejuite de festival, "necredincioşii" prezenţi în sala de cinema au avut parte de ocazii bune să vadă şi să se lase convinşi de miracolul animaţiei, mai ceva decât dacă ar fi rămas acasă să taie ceapă în speranţa că ea va deveni un flip book (vedeţi clipul de promovare al festivalului). Pentru cei care, până în ziua a opta - vineri, 12 octombrie 2012, credeau că le-au văzut pe toate, Anim'est a oferit un nou motiv de priviri uimite către ecranul de cinema.

Creepy Animation Night (cunoscută de vreo 4 ani şi ca Noaptea Animaţiilor Bizare) a umplut iarăşi sala mare din Cinema Patria. Ca şi în cazul serii speciale The Bad Taste Animation Night, spectatorii au fost invitaţi să vizioneze cele mai ciudate, cvasi-înspăimântătoare, şocante şi pe alocuri dezgustătoare animaţii (în sensul bun al cuvântului, în care filmuleţele îşi propuneau să atingă aceste efecte), nu din teribilism, ci din curiozitatea veşnică şi nevoia de senzaţii tari care, se pare, merge de minune cu acest gen cinematografic. Ca să fie clar, animaţiile nu sunt doar desene puerile la care copiii se uită fascinaţi înainte să adoarmă. Ci adevărate capodopere, complexe şi nebănuite.
 
22 de scurtmetraje (şi câteva dintre ele, mediu-metraje) întrerupte doar de aplauzele publicului şi de intervenţiile muzicale live ale trupei rock-punk, Traum, au ţinut publicul numeros lipit de scaune până spre dimineaţă. Creaturi mai mult sau mai puţin neobişnuite, oameni, păpuşi sau animale metamorfozate, poveşti logice din punct de vedere narativ sau simple înlănţuiri de evenimente ca desprinse din coşmaruri, nu au depăşit limitele suportabilului, dar ne-au dat nouă, spectatorilor, acei "goosebumps" pe care îi caută orice amator de horror experimentat.  Pe lângă asta, ne-au rămas cu siguranţă în minte imagini sau stări care să ne amintească de acea seară. Pentru mine, un astfel de exemplu este animaţia canadiană The Facts in the Case of Mister Hollow, un concept simplu de ce se poate ascunde în spatele aparenţelor, o fotografie în care pătrundem odată cu animaţia în sine şi în care descoperim un şir de legături care ne dau fiori. Creepy...
 
Singurul regret e că acest minunat festival de animaţie a ajuns duminică, 14 octombrie 2012, la final, deci nu pot să mai spun: "Cu apetitul deschis pentru animaţii, recomand Festivalul Internaţional Anim'est", decât referindu-mă la ediţiile viitoare. Şi sper din tot sufletul că, aşa cum pot mărturisi acum "I am a believer!" (vorba cântecului), la fel vor putea spune din ce în ce mai mulţi oameni că acest eveniment le-a provocat revelaţii sau le-a întărit pasiunea.
 
Şi totuşi: cu apetitul deschis pentru animaţii, recomand studiul individual, până la ediţia a opta de Anim'est!