Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Ştiri  Sageata  7 días en La Habana

7 lucruri pe care nu le ştiai despre filmul 7 días en la Havana


Comunicat de presă

octombrie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
7 zile în Havana (în original: 7 días en la Havana) este un film colectiv, un portret al Havanei zilelor noastre văzut din prespectiva a şapte regizori din toată lumea, în şapte scurtmetraje.

Filmul a intrat deja în cinematografele din România vinerea trecută, 19 octombrie 2012, şi a deschis festivalul Les Films de Cannes à Bucarest, 2012. Săptămâna aceasta 7 días en la Havana rulează la Cinema City Cotroceni şi Grand Cinema Digital Băneasa, iar din 2 noiembrie 2012 va intra şi în cinematografele Studio şi Europa din Bucureşti, precum şi la Constanţa şi Braşov.


Mai jos am adunat o serie de detalii despre realizarea acestui lungmetraj, interesante atît pentru spectatorul care încă nu a ajuns la acest film, precum şi pentru cinefilul care are de gînd să o facă. Iată-le, într-o ordine absolut aleatoare:

1. Actorul Benicio del Toro, acum regizor

Întrebat în legătură cu noua ipostază în care se află, aceea de regizor, Benicio del Toro (autorul primului scurtmetraj din 7 días en la Havana, El Yuma) a ales o comparaţie din atletism: "Să fi actor este ca şi cum ai concura la proba de 100 de metri viteză, în timp ce a regiza este maratonul."

Benicio del Toro (născut în Puerto Rico) a mai spus despre filmul său: "Cred că este o viziune pozitivă despre Cuba şi cubanezi. E o imagine foarte umană. Simţul umorului, al familiei, al respectului... O imagine umană... Umană, cubană!" (joc de cuvinte, în original: "Humana, cubana!" - n. red.). Regizorul Del Toro mai are un proiect datînd din 1995, tot scurt-metraj, numit: Submission.


2. Josh Hutcherson, americanul rătăcit prin Havana

Josh Hutcherson este actorul principal al scurtmetrajului El Yuma. Joacă rolul unui actor american ajuns în Havana care nu ştie o boabă de spaniolă. "Am avut senzaţia că Benicio del Toro m-a plasat într-un fel de Lost in Translation. În plus, aşteptările mele de-acasă despre cum va fi Cuba nu s-au potrivit absolut deloc cu ceea ce era în realitate Cuba."

Hutcherson găseşte Havana ca fiind "... Un loc superb. Arhitectura este incredibilă. Iar oamenii sînt frumoşi. Să pleci dintr-un loc cum e cel de unde vin eu, Statele Unite, unde ai atît de multe la dispoziţie, şi să ajungi aici, unde vezi că oamenii aproape nu au nimic... Şi, cu toate astea, radiază tot timpul de fericire... Ei bine, chestia asta te învaţă puţin să nu iei lucrurile cu care te-ai obişnuit ca şi cum toate ţi s-ar cuveni".


3. Emir Kusturica, cubanofilul

"De cîte ori am ocazia să vin în Cuba, nu o ratez", mărturiseşte regizorul sîrb, care în scurtmetrajul Jam Session este doar un actor. Însă un actor care joacă rolul unui regizor: Emir Kusturica însuşi.

Nici partenerul său din film, Alexander Abreu, şoferul lui Kusturica, nu este chiar un actor. În realitate, Abreu este un trompetist renumit în Havana (Abreu pe YouTube). Kusturica a fost impresionat: "Alexander este un artist înnăscut. Eu cred că orice ar face în artă ar reuşi. Spre exemplu, la cît de bine cîntă la trompetă, se situează în top 5 trompetişti pe care i-am ascultat eu vreodată."


4. Maşinile din film şi mecanicul lor, Rigu

Una dintre imaginile cele mai puternice care îţi vine în minte cînd spui Havana este legată de maşinile care defilează pe străzi. Am folosit termenul "defilează" în mod special. Ai senzaţia că tot timpul e vreo filmare. Sau vreo expoziţie de maşini retro. Sau un muzeu auto interbelic. Într-una din zile, producătorii lui 7 días en la Havana s-au dus acasă la Rigu, mecanicul oficial al filmului, omul responsabil ca maşinile care apăreau în film să meargă. Sau, cînd era cazul, să nu meargă.

În garajul mecanicului au mai găsit un Dodge din 1949 (recondiţionat în mare parte cu piese ruseşti), un Ford din '75, un Ford Falcon argentinian (desfăcut şi refăcut la loc cu alte piese) şi un Mercury din '46.

"Un mecanic cubanez trebuie să ştie să se descurce, să cîrpească, să improvizeze ca să-şi poate menţine maşinile în stare de funcţionare. Tot timpul se găseşte o soluţie, indiferent de problemă. Altfel n-aţi vedea maşini pe stradă. 99% din maşinile pe care o să le vedeţi pe străzile Havanei au pe undeva cîte o improvizaţie", a dezvăluit Rigu.


5. Elia Suleiman, un tip "hotărît"

Cînd producătorii filmului 7 días en la Havana i-au propus, în 2011, să contribuie cu un scurtmetraj, regizorul palestinian Elia Suleiman i-a refuzat. "Nu vorbesc spaniola, nu am fost niciodată la Havana şi nu ştiu aproape nimic despre Cuba". A acceptat totuşi să petreacă un sejur acolo, înainte de a da un răspuns definitiv negativ. Suleiman a stat în Havana patru zile şi, pe drumul de întoarcere, şi-a formulat în minte cît se poate de clar un refuz ferm. "De la înălţimea primăverii arabe, de ce naiba ar trebui să mă duc în celălalt capăt al lumii să fiu martor al unei revoluţii de mult timp instituţionalizată? Dacă e să evoc drama unei blocade, ei bine, noi avem fîşia Gaza la o aruncătură de băţ. În plus, eu nu am găsit Havana atît de exotică."

Ceea ce a urmat este imposibil de explicat şi pentru regizor. Avînd în cap acest refuz ferm, Suleiman s-a întîlnit cu producătorii şi le-a spus cel mai hotărît "Da, voi face acest film!" posibil.

Într-un interviu post-producţie, el declara producătorilor: "În prima zi cînd am aterizat aici mi-am zis: Ce naiba e aici, Fîşia Gaza?! E ceva foarte palestinian în acest loc, Havana. Poate este vorba de poporul constrîns de lipsa cele necesare traiului de zi cu zi. Sau poate este vorba despre oamenii care reuşesc să-şi transforme disperarea în inovaţie, reinventînd totul din nimic. Asta e chiar admirabil."

Elia Suleiman, regizorul scurtmetrajului Diary of a Beginner reprezentînd ziua de joi din 7 días en la Havana, a fost prezent şi în România la festivalul Les Films de Cannes à Bucarest, 2012. Cineastul palestinian s-a întîlnit cu spectatorii săi la proiecţia filmului The Time that Remains (Cannes 2009) şi Divine Intervention (Premiul Juriului şi Premiul criticii, Cannes 2002), două filme profund personale despre conflictul dintre Israel şi Palestina.


6. Laurent Cantet, inspirat de realitate

În 2011, Regizorul francez Laurent Cantet (autorul scurtmetrajului La Fuente din cadrul 7 días en la Havana) se afla prin capitala Cubei la un scouting (identificarea locurilor ideale pentru filmări) pentru alt film. La un moment dat, în zona Malecón (Avenida de Maceo, esplanada Havanei) a nimerit într-o clădire plină de ceea ce păreau a fi membrii unei familii care lucrau toţi la ceva. Nişte zidari încropeau într-un apartament un fel de bazin în jurul unui piedestal pe care trona o statuie. Era un şantier în miniatură şi toată lumea asculta comenzile unei femei în vîrstă care părea să fie inginerul şef, arhitectul, autoritatea administrativă, inspectorul cu protecţia muncii şi beneficiarul proiectului.

"Scena m-a amuzat foarte mult şi mi-a transmis imediat dorinţa de a face un film", spune Laurent Cantet. "A devenit imediat clar că această scenă este o alegorie perfectă a modului de funcţionare al societăţii cubaneze, unde niciodată nimic nu pare posibil, dar în care totul sfârşeşte prin a se face, datorită imaginaţiei, entuziasmului şi inventivităţii. Graţie de asemenea, întrajutorării şi solidarităţii.".

El a scris imediat scenariul şi i-a oferit rolul principal femeii pe care a găsit-o la faţa locului. Aceasta a acceptat fără să tresară rolul într-un film.

"Nici o timiditate in faţa camerelor de filmat, o uşurinţă surprinzătoare, şi mai ales multă plăcere. Am putut să filmez aşa cum îmi place să o fac cu actorii neprofesionişti, lăsând mult loc pentru improvizaţie. Un film în care puteţi vedea feţe pe care nu le vedeţi în filme, auzi voci care nu sunt niciodată auzite în cinema. Şi mai ales un film care dă glas celor pe care îi auzim atât de rar", a declarat Laurent Cantet după filmări.


7. Gaspar Noé, misteriosul

Gaspar Noe este autorul scurtmetrajului Ritual din 7 días en la Havana. Că regizorul este oricum destul de controversat, nu e greu să-ţi dai seama. Nici măcar nu e nevoie să-i fi văzut filmele. E de-ajuns doar o simplă enumerare a cîtorva titluri: Carne (1991), Sodomites (1998), I Stand Alone (1998), Intoxication (2002), Irreversible (2002), SIDA (2006), Enter the Void (2009).


Acestea fiind zise, iată cum răspunde Gaspar Noé la o întrebare banală pusă de unul din producătorii 7 días en la Havanaîn timpul filmărilor.

Întrebare: Gaspar, care e plăcerea ta cea mai mare?
Gaspar Noé: Ăăăă... nu ştiu ce să zic... Dacă vă spun, n-o să mi-o lase oricum să treacă la montaj. Or s-o scoată. Aşa că mai bine nu spun.

Aşadar, rămîne să mai citim o dată lista cu titlurile cineastului şi doar să ne imaginăm.

7 Days in Havana, referinţe online:
Site-ul oficial al filmului
Trailer-ul pe YouTube
Posterele filmelor (download)
Afişul filmului în română

contact:
anca romanescu | punk pr | 0732 144 570| 0751 224 222 | anca@punkpr.ro




 Toate articolele despre 7 días en La Habana


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Comunicat de presă


Alte articole

 Cinema si! Trabajo no! - 7 días en La Habana cu preţul unui bilet de cinema!, Comunicat de presă


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer