America şi Europa au avut primul contact cu străvechea muzică indiană în 1910, prin expoziţiile internaţionale la care a participat muzicianul sufi Hazrat Inayat Khan, cel care a influenţat creaţia lui Debussy dar mai ales pe cea a lui Scriabin. Primele concerte ale lui Ravi Shankar în afara Indiei au fost în Uniunea Sovietică în 1954, apoi, la invitaţia lui Yehudi Menuhin, artistul a avut recitaluri şi conferinţe în Marea Britanie, Germania şi Statele Unite ale Americii. A avut numeroase colaborări cu Yehudi Menuhin, atât discografice cât şi pe scena de concert, violonistul învăţând pentru aceasta muzică clasică indiană.
Ravi Shankar a afirmat că nu a abordat niciodată genul fusion. Chiar dacă a colaborat cu The Beatles, sau a concertat pe scena de la Woodstock în plină eră New Age, a cântat doar muzică clasică indiană.
A compus concerte pentru sitar şi orchestră, duo-uri pentru vioară şi sitar, lucrări pentru diferite instrumente soliste şi muzică de film. Deţinător a trei premii Grammy, Shankar a fost un liant între Est şi Vest, primind distincţii atât din partea statului Indian, cât şi premiul UNESCO. A fost cel mai important promotor al muzicii clasice indiene prin turneele mondiale realizate în anii '70 şi '80, Director muzical la All India Radio în anii '50, Ravi Shankar a avut şi o carieră politică, fiind senator în Parlamentul Indiei la finele anilor '80.
Chiar dacă nu a avut întotdeauna critica de specialitate de partea sa, o parte din muzicologii indieni considerându-l cabotin, artistul a făcut un imens serviciu culturii indiene, prin activitatea concertantă şi cea didactică. A fondat o şcoală de muzică la Mumbai şi a fost implicat în acţiuni umanitare, susţinând financiar refugiaţii din Bangladesh în timpul mişcărilor pentru dobândirea independenţei.
Personalitate de o vitalitate ieşită din comun, Ravi Shankar a susţinut ultimul concert pe 4 noiembrie 2012 la San Diego şi încă mai avea programate alte apariţii publice.
Pentru cel care a fost Regele Sitarului,
Namaste!