Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  O lună în Thailanda

From dawn till dawn - O lună în Thailanda


Mihai Brezeanu

Dor de ducă, noiembrie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Nu, O lună în Thailanda nu e turnat în Thailanda. Şi nici acţiunea nu se întâmplă pe faimosul tărâm asiatic. Se întâmplă în Bucureşti. În Cora. Şi în piaţeta din faţa Bisericii Anglicane. Şi în "The Ark". Şi în "Fabrica". Începe pe 31 decembrie, dimineaţa, şi pe termină pe 1 ianuarie, dimineaţa. Deasupra Bucureştiului.
 
Ce e, totuşi, în Thailanda? Păi, visele lui Radu, personajul central jucat de Andrei Mateiu. Un publicitar discret, băiat aparent de treabă şi politicos, pe care steoreotipala "trecere dintre ani" îl surprinde într-o deloc stereotipala dilemă sentimentală: Adina sau Nadia? Cu care dintre ele e de mers o lună în Thailanda?
 
Proaspăt, viu, recent, deloc alert, filmul curge bine şi plăcut, pune întrebări, oferă trunchiate răspunsuri, îngăduie surprize, ridică alte întrebări, captivează. Poate o idee prea lung, poate un pic neatent la creionarea unora dintre rolurile secundare, dar astea sunt minusuri plauzibile pentru un regizor, Paul Negoescu (28 de ani - campion naţional la yachting!), aflat la debutul în lungmetraj (după o serie de superlative la scurtmetraj, selecţionate la Cannes ori Berlin), şi un cuplu de scenarişti, Negoescu & Vlad Trandafir, cu o medie de vârstă sub 30 de ani.
 
De altfel, O lună în Thailanda propune cea mai tânără distribuţie de film mioritic de la Marfa şi banii încoace. Şi un protagonist, Andrei Mateiu (debut în rol principal), care are toate şansele să îi calce pe urme lui Dragoş Bucur (asemănarea fizică dintre cei doi e, pe alocuri, izbitoare). Apropo, ce ziceţi de sextetul asta: Bucur, Vasluianu, Brănescu, Dumitrache, Pavlu, Mateiu? Şase actori între 30 şi 38 de ani, fiecare cu cel puţin un film important dus în cârcă. Nu sună rău, nu-i aşa?
 
Înapoi la peliculă în cestiune. Dacă ar fi să aleg o imagine pentru a-l descrie, aş merge pe clopotul lui Gauss. Deşi începe rece şi mut (şi foarte spectaculos!) şi se termină cald şi gângurind (same bed, another year, same letters, another order, Adina, Nadia), pare că nimic nu s-a schimbat. Visele sunt la fel de departe, cordul la fel de dezacordat. A fost vreodată altfel? Poate câteva ore mai devreme, în "Fabrica", pe-un soi de remix la Jennifer Rush. O chema Emilia (excelentă Victoria Raileanu!) şi îi vorbise despre îndrăgostire, gesturi nebuneşti, greşeli, "but life still goes on". Atunci chiar l-a podidit sângele prin maşinăria ruginită a trupului.
 
În rest, acelaşi guler ridicat, acelaşi fular bine ancorat în jurul gâtului, acelaşi obraz neras, aceeaşi privire căutând fărâmă de răspuns. În prim-plan: Radu, publicitarul. Pe ecran. Sau Tudor, arhitectul. Pe stradă. Sau Andrei, IT-istul. În club. Sau Mircea, medicul. În cafenea. 30 de ani or so. 2012. Bucureşti. Sau Bruxelles. Sau Oslo. Sau New-York.




 Toate articolele despre O lună în Thailanda


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Mihai Brezeanu


Alte articole

 Un film despre fuga de noi înşine - O lună în Thailanda, Cezar Gheorghe
 Debutul anului 2012 în cinematografia românească - O lună în Thailanda, Iosif Prodan
 La Dolce Vita bucureşteană, cu yuppies şi fata morgana - O lună în Thailanda, Mihai Fulger
 O lună în Thailanda în competiţia Festivalului Premiers Plans, 2013, Comunicat de presă
 O lună în Thailanda - proiecţie şi dezbatere în cadrul proiectului Film Menu - Să Film!, episodul 6, Comunicat de presă
 Toate articolele despre O lună în Thailanda


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer