Un tată american, o mamă italiancă şi copilul lor, un băieţel ceva mai răzgâiat, vizitează locurile în care cei doi părinţi s-au cunoscut. Disputele lor, pe teme de altfel banale, se răsfrâng asupra copilului, dându-i şansa să evadeze de sub supravegherea lor. Aşa ajunge să fure o statuetă despre care se spune că te poate face fericit, de pe taraba unui negustor bătrân, un fel de mistagog din basme care ştie ce urmează să i se întâmple lui Prâslea şi îi dă toate instrumentele pentru a fi iniţiat într-un joc feeric. Tocmai asta se şi întâmplă, ajuns acasă şi pedepsit de părinţii săi cu izolarea în camera sa, copilul îl scoate pe furatul Pulcinella care devine un portal către iniţiere. Trece prin tot felul experienţe, izvorâte din realitate, dar plasate sub bagheta oniricului din mâna Pulcinellei. În final, bineînţeles, micul protagonist dă dovadă de o schimbare de caracter, şi-a învăţat lecţia, iar noi asistăm la o scenă haioasă de familie, a cărei imagine va rămâne prinsă într-un tablou tridimensional pe taraba negustorului, ca şi în memoria noastră.
Povestea e una destul de simplă, dar bine reprezentată pe ecran, într-un vizual fără cusur. Dacă îl cunoaşteţi pe regizorul Terry Gilliam din filme precum Brazil, Fear and Loathing in Las Vegas sau Twelve Monkeys, o să vă surprindă, poate, cuminţenia şi candoarea acestui scurtmetraj (pentru care a obţinut Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la European Film Awards), dar o să vă amintească sigur de imaginarul exploatat cu succes în mai toate filmele lui. Recomand, în aceeaşi măsură, şi celelalte programe de scurtmetraje din cadrul BIEFF.