Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Ştiri  Sageata  Discul de muzică clasică al anului 2013

Votează discul de muzică clasică al anului 2013 - Rolando Villazon cântă Verdi


Cristina Comandaşu

Radio România Muzical, ianuarie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis

2013 este anul Verdi-Wagner, era inevitabil ca prima ediţie a emisiunii Music box din 2013 şi primul disc propus spre votare în cadrul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2013 să fie un omagiu adus lui Giuseppe Verdi. Discul a apărut în 2 noiembrie 2012, iar protagonistul lui este tenorul mexican Rolando Villazon.
 

Un prim plus al acestui album este repertoriul divers, ce include lucrări mai puţin cunoscute din repertoriul verdian, aşa cum a fost aria din Oberto, conte di San Bonifacio, dar şi cea care urmează, din actul I al operei Cei doi Foscari de Giuseppe Verdi. În înregistrarea realizată în septembrie 2012, alături de Rolando Villazon se află Orchestra Teatrului Regio din Torino, dirijată de Gianandrea Noseda şi tenorul Vicente Ombuena, o alegere poate mai puţin fericită prin alăturarea cu timbrul mult mai pur şi calitativ deţinut de Rolando Villazon.
 

Câţi dintre noi cunoaştem romanţele lui Giuseppe Verdi pentru voce şi pian?
 

Probabil că prea puţini. Villazon propune trei romanţe pe noul său disc: Brindisi, L'esule şi In solitaria stanza, în formula pentru voce şi orchestră realizată de nu mai puţin celebrul Luciano Berio.
 

 

Rolando Villazon - tenorul liric prin excelenţă, pasional, asemenea tuturor latinilor şi foarte expresiv. O carieră ce l-a purtat pe cele mai importante scene ale lumii, alături de alte staruri ale teatrului liric contemporan: apariţiile sale alături de soprana Anna Netrebko în Traviata sau Boema au făcut istorie. Un tenor vitregit de sănătatea proprie: în 2010 a fost obligat să se opereze pentru a-şi scoate un nodul congenital de pe o coardă vocală - a revenit în formă în 2011. O apariţie carismatică, plină de energie, un tipar al vedetei actuale a teatrului liric - apropiat de public, plin de viaţă, fără prea mari ifose şi totuşi, un tenor promovat cu asiduitate pentru certele sale calităţi.


My La donna e mobile


Pentru publicul larg probabil că aria Ducelui din Rigoletto şi aria lui Alfredo din Traviata, înregistrate pe acest disc, i-ar face să rezoneze cel mai mult. Cine nu a îngânat măcar odată celebra La donna e mobile din Rigoletto de Verdi? Tocmai pe răspunsul afirmativ al acestei întrebări se bazează şi o campanie online lansată de Deutsche Grammophon, casa producătoare a acestui disc, care i-a provocat pe ascultătorii de pretutindeni să încarce pe site-ul oficial al discului un mic clip video inspirat de La donna e mobile. My la donna e mobile se intitulează acest concurs al cărui premiu este o călătorie la Viena pentru câştigător la unul dintre spectacolele pe care Villazon le va susţine în martie 2013 în capitala austriacă. Puteţi să mai participaţi la acest concurs până în 15 ianuarie 2013, aşa că grăbiţi-vă. Pe site-ul deutschegrammophon.com găsiţi toate amănuntele necesare.


Rolando Villazon despre Giuseppe Verdi



"A cânta muzica lui Verdi înseamnă a interpreta diversele forme ale melodiei eterne a sufletului uman", scrie Rolando Villazon. "Verdi a fost un om care a venit din popor şi a compus pentru popor, un geniu care nu a pierdut niciodată contactul cu forţele primare ale sufletului uman. Verdi a fost într-adevăr cel mai puţin pretenţios dintre compozitori. Când criticii timpului său spuneau că muzica mare este o expresie a iubirii, durerii, etc. el spunea că ei nu au dreptate: "Arta căruia îi lipsesc simplitatea şi naturaleţea nu este Artă. O idee trebuie să-şi tragă esenţa din simplitate".

 


... Şi o apreciere personală


Cred că acesta este şi aspectul pe care l-am apreciat cel mai mult la acest album pe care îl puteţi transforma prin votul dvs.  în discul de muzică clasică al anului 2013. Simplitate, lipsă de emfază, o evidentă relaţie specială cu muzica interpretată, o selecţie repertorială interesantă, din toate perioadele creaţiei verdiene - de la prima sa operă - Oberto, la ultima, Falstaff. Nu întotdeauna o strălucire a vocii aşa cum ar fi fost de aşteptat, însă probleme vocale sunt estompate de interpretarea inteligentă şi plină de culoare.


(fragmente din emisiunea Music box din 7 ianuarie 2013)
Pentru a asculta, a vota şi a avea acces la materiale video, consultaţi site-ul www.romania-muzical.ro/voteazadisculanului2013



 Toate articolele despre Discul de muzică clasică al anului 2013


0 comentarii

Spacer Spacer