Dieu est grand, je suis toute petite - înduioşător şi plin de umor

Floare rară în repertoriul cinematografic, comedia franceză apare cu o producţie de acum doi ani semnată de Pascale Bailly, care a intenţionat să monografieze raporturile dintre generaţii printr-un love story, agrementat cu o amuzantă tentativă de prozelitism religios.

Mică de statură, frumuşică foc, Audrey Tautou o interpretează pe Michèlle, un manechin de 20 de ani, care nu-şi prea află rostul în viaţă. De abia despărţită de prietenul ei, cunoaşte un medic veterinar, cu 12 ani mai în vîrstă, şi începe să-l cucerească metodic, ghidîndu-se după prejudecăţile unei culturi asumate din împrumuturi superficiale. Aflînd religia noului prieten, Michèlle va frecventa cu asiduitate cursuri de cultură iudaică obligîndu-l şi pe prietenul ei să-şi lase uneori jos aparenta indiferenţă faţă de propria religie. Conflictul cu părinţii, generat pe scheletul veşnicului divorţ între generaţii, este mai puţin convingător. Dorinţa expresă de a crede în ceva este consecinţa unei singurătăţi funciare, ce nu lasă partenerilor răgazul de a se cunoaşte, nu lasă părinţilor timpul necesar formării copiilor, nu lasă prietenilor ocazia unui ajutor eficace celor aflaţi la o răscruce existenţială dureroasă. Fiindcă despărţirea de primul prieten a constituit un eşec (şi primul avort), Michèlle caută în religie un sprijin, motivaţia pentru o trăire autentică, suportul pentru o schimbare benefică.

Înduioşător şi plin de umor, personajul Michèlle trăieşte sentimente contradictorii, suferă efectiv alături de noul prieten Francois (Edouard Baer, aflat şi el sub tutela unor părinţi dificili); Audrey Tautou se identifică perfect cu personajul, fără ostentaţie, fără a face apel la trucuri comerciale.

Alături de Audrey Tautou joacă doi excelenţi actori, Edouard Baer şi Julie Dépardieu, care conving cu uşurinţă spectatorul despre adevărata lor căutare a identităţii într-o lume puţin superficială, puţin anostă, puţin conformistă, aşa cum este uneori lumea tinerilor de astăzi, şi asta nu doar pe meridiane franţuzeşti. Filmul, considerat doar o comedie sentimentală, pune mai multe întrebări grave despre universul unor tineri obişnuiţi aflaţi în momente de cumpănă. De altfel, şi finalul filmului este deschis şi el poate invita la o posibilă continuare, deşi Dumnezeu e mare, eu sunt mititică a fost realizat de regizoarea Pascale Bailly în urmă cu doi ani.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.