Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  O Furtună

Furtuna spiritului creator


Anda Ionaş

Euphorion, mai 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
O furtună, punerea în scenă realizată de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional din Craiova, marchează cea de-a noua colaborare a regizorului cu echipa de aici. Prezent şi în cadrul celei de-a XIX-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, spectacolul dovedeşte aceeaşi originalitate cu care Silviu Purcărete ne-a obişnuit în decursul carierei sale.
 
În viziunea sa, lumea textului shakespearian nu este neapărat una feerică, cum ne-am aştepta, ci mai degrabă una onirică, suprarealistă, populată de fiinţe uneori ingenue, alteori groteşti, unele chiar cu înclinaţii schizoide. Pare mai degrabă creaţia lui Prospero, un univers în care realitatea se împleteşte cu visul, cunoscând adesea chiar accente coşmăreşti. Decorul lui Dragoş Buhagiar imaginează o corabie în voia furtunii, un spaţiu decrepit, cu pereţi ce se zdruncină periodic, plin de praf, în care singurele obiecte sunt un pat, un candelabru si un dulap ticsit de cărţi. În esenţa ei, este o lume interioară, a unui spirit iscoditor. Magia reprezintă pentru Prospero mai mult decât o îndeletnicire cu caracter ludic, ea oferindu-i posibilitatea de a modela suflete, de a se erija pentru scurt timp în Creator. 

 

Este o lume pe dos: în timp ce prinţul Ferdinand este interpretat de o femeie (Romaniţa Ionescu), Miranda, fiica magului, este un bărbat (Sorin Leoveanu). Sfâşiindu-şi pe rând rochiţele din hârtie, Miranda se transformă din păpuşa al cărei destin tatăl ei îl mânuieşte după pofta inimii, în monstrul Caliban, ce îşi reneagă stăpânul. Duplicitatea personajului este marcată şi de pornirile sale contradictorii, oscilând între tentaţia de a-i bate un cui in cap lui Prospero în timp ce doarme şi cea de a-l săruta tandru pe frunte.

 

Muzica lui Vasile Şirli creează o ambianţă stranie. Uneori se revarsă tumultuoasă însoţită de fel de fel de zgomote, alteori difuză, pare un ecou din alte lumi. Ariel (Valentin Mihali), în ciuda unor mici momente de rebeliune, este un spirit docil, blând, care are totuşi ceva înfricoşător în figura sa spoită în albastru, contrastând puternic cu nasul roşu de clown. Inocenţa şi duioşia din jocul celor doi îndrăgostiţi (Ferdinand şi Miranda), care-şi spun povestea prin intermediul păpuşilor din cârpe, reprezintă o punere în abis a însăşi ideii de spectacol.
 
Furtuna lui Silviu Purcărete este cea a spiritului artistului aflat în febra creaţiei, lansând spectatorului invitaţia ca pentru două ore "să se lase dus de val", cine ştie spre ce ţărmuri necunoscute, spre ce lumi încă neexplorate.




 Toate articolele despre O Furtună
 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu, 2012


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Anda Ionaş


Alte articole

 Galerie foto - O Furtună, Adi Bulboacă
 O Furtună în vis, Cristiana Gavrilă
 O furtună de Silviu Purcărete în 3 paragrafe - FITS, 2012, Răzvan Sădean
 Furtuna din somn - O furtună, Dan Boicea


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer