februarie 2013
Lincoln
Fustel de Coulanges, un istoric francez din secolul al XIX-lea, e cunoscut pentru a fi promovat ideea de istorie obiectivă, ştiinţifică. Ba chiar, la un moment dat, aplaudat de către studenţi cărora le vorbea despre instituţiile politice din Galia romană, istoricul s-a oprit, şi, cu o voce solemnă, a rostit faimoasa frază: "Domnilor, nu aplaudaţi. Căci nu sunt eu cel care vorbeşte, ci istoria este cea care vorbeşte prin mine".

Astfel introducea Fustel de Coulanges ideea de istoric ca instrument, ce doar prezintă într-un mod obiectiv, imparţial, inocent, faptele istorice. Desigur că de atunci cercetarea istorică s-a schimbat fundamental şi puţini ar fi istoricii azi, care nu şi-ar recunoaşte un oarecare rol în prezentarea, modelarea şi chiar construirea istoriei.

Nu doar istoricii manipulează istoria, ci şi pictorii, scriitorii sau regizorii. Filmul Lincoln, regizat de Steven Spielberg, poate fi un caz clasic de studiu pentru a arăta modul în care este influenţată istoria. De exemplu, pentru cineva din secolul al XXV-lea va fi evident că filmul este regizat într-un secol caracterizat prin corectitudine politică: afro-americanii sunt destul de prezenţi pe ecran, sunt vocali şi nu au nimic din servitutea naivă şi patriarhală din Gone with the Wind. Se poate chiar deduce că ţara în care a fost realizat filmul se află în război de mai mult timp şi că opinia publică este categoric împotriva continuării acestuia: de aici câmpurile de oameni mutilaţi şi morţi sau încrâncenarea părinţilor de a-şi ţine băieţii departe de bătălii. Un istoric meticulos ar putea chiar să scrie o lucrare despre transformarea personajului istoric Lincoln într-o figură legendară şi despre aşezarea acestuia în panteonul mitic al Statelor Unite ale Americii la care filmul lui Spielberg contribuie din plin.

Prezentul nostru, ideile pe care le avem despre un anume fapt istoric deformează realitatea acestuia; dar acesta nu este singurul mod de a intra în istorie. Ar mai fi şi exemplul lui Daniel Day-Lewis, singurul motiv, de altfel, pentru care merită văzut filmul regizat de Spielberg. Cunoscut pentru bizareriile sale (timp de câţiva ani a locuit la Florenţa unde a învăţat să facă pantofi), dar şi pentru intensitatea cu care se dedică fiecărui rol (actorul rămâne în pielea personajului chiar şi în timpul pauzelor dintre filmări), Daniel Day-Lewis este unul din acei Oameni sortiţi să intre în Istorie: talentat, pasionat de meseria pe care şi-a ales-o, responsabil, selectiv, integru.



Regia: Steven Spielberg Cu: Daniel Day-Lewis, Joseph Gordon-Levitt, Tommy Lee Jones, Sally Field, Jared Harris, Jackie Earle Haley, Lee Pace

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus