martie 2013
Poziţia copilului
Deşi promovat, inclusiv prin excelentul afiş care a inundat Bucureştiul ultimelor zile, ca un film despre relaţia dintre o mamă hiper-dominatoare şi introvertitul ei fiul adult, Poziţia copilului nu impresionează la acest capitol. Şi asta pentru că Barbu (Bogdan Dumitrache), fiul Corneliei (Luminiţa Gheorghiu) nu prea e adult. Fără vreun alt job în afara ipostazei de doctorand în chimie, posesor al unui apartament duplex într-un bloc recent şi al unui automobil de teren şi de multe zeci de mii de euro (greu de crezut că finanţarea amândurora vine din altă sursă decât cea parentală), Barbu îşi apelează cu promptitudine părinţii în clipa când produce accidentul mortal de la care porneşte filmul. Judecând pe aceste coordonate, e dificil de imaginat un conflict consistent între tânărul cu apucături de adolescent târziu şi mama cu deprinderi de capo di tutto capi. Duelul e inegal, Cornelia câştigă aproape fără luptă. Dovadă prima înfruntare dintre cei doi, când fiul îşi schimbă depoziţia conform sugestiei mamei fără să crâcnească.
 
Altele par a fi liniile de forţă ale scenariului lui Răzvan Rădulescu şi Călin Peter Netzer. Relaţia Corneliei cu banii, de pildă. Într-un miez de noapte strivit între două zile pline de griji, alergătură şi neprevăzut, într-un apartament duhnind de belşug şi singurătate, femeia trecută de 60 de ani se aşază la o masă de lemn de masiv pe care ordonează teancuri de bancnote. E vorba, desigur, de spăgile ce vor fi livrate întru revirginarea penală a fiului. Dar aşa cum e filmată de Netzer, cadrul e şi despre relaţia cvasi-erotică dintre personajul său principal şi bani. Abundent şi variat colorate, bancnotele strălucesc în impecabila lumină a luxosului stabiliment precum ar străluci contre-jour dârele de lumină prin apa de la ţărm de la mare, dacă, în loc de pelicule capabile să câştige Berlinala, Călin Netzer s-ar ocupa de producţii roz de serie B, eventual ecranizări după Sandra Brown.

Într-o altă secvenţă memorabilă, Cornelia îşi invită la dans soţul (Florin Zamfirescu). E petrecerea ei aniversară, găzduit de un restaurant intim, înţesat de prieteni şi cunoştinţe. Din boxe se aude Meravigliosa creatura. O versiune rock, cu ritm intens şi orchestraţie zgomotoasă, mult mai agresivă decât versiunea iniţială a hit-ului Giannei Nannini. Pe primele acorduri, cei doi dansează împreună. La momentul refrenului, sărbătorita se desprinde. Micul ring de dans, restaurantul întreg, seara, lumea sunt ale ei. Ea este centrul universului, the one and only, meravigliosa creatura. Omul care a reuşit în carieră, care a făcut avere, care se înconjoară de oameni importanţi, pentru care bătrâneţea nu există şi moartea n-a fost inventată.
 
Omul acesta îl întâlneşte, într-o cafenea de mall post-modernist, pe domnul Dinu Laurenţiu (Vlad Ivanov). Un domn spre 50 de ani, bogat, posesor de jună soţie blondă.
 
Cine e acest domn?
 
E cel care conducea automobilul de teren pe care se tot chinuia să îl depăşească automobilul de teren condus de fiul doamnei Cornelia în noaptea accidentului. După câteva zeci de kilometri de încercări eşuate, depăşirea a reuşit. "Eu aveam 110 şi am văzut copiii, că erau pe partea mea. Fiul dumneavoastră, în depăşire şi cu 140, n-avea cum să-i vadă". Aşa explică personajul lui Vlad Ivanov nefasta întâmplare. Şi nici un muşchi nu-i tresare. Nici o umbră de compasiune ori de regret pentru accidentul la care a fost martor sau poate chiar complice. Vrea doamna Cornelia ca el să-şi schimbe depoziţia? Sigur, nici o problemă. "Pot să spun că aveam 80. Sau, mai bine, 50, nu?".
 
Ce vrea dânsul în schimb? Păi, iniţial, după o scurtă şi competentă deducţie privind nivelul pedepsei pe care o riscă progenitura doamnei, vorbeşte de 80-100 de mii de euro, apoi schimbă brusc la un milion de lei vechi, sau poate doar trataţia, o cafea şi un amaretto, pentru ca, în final, să arunce el pe masă 100 de ron, mult peste valoarea consumaţiei, şi să plece.
 
Deci, cine e acest domn? 
 
Îşi va schimba el depoziţia? De ce s-a jucat cu nervii doamnei? Dar cu cei ai fiului? E el oare un sadic? Un cinic justiţiar? E oare un personaj în carne şi oase? Sau o metaforă? E răul însuşi sau cel care scoate răul la suprafaţa? Iraţionalul însuşi sau cel care aduce iraţionalul din noi la lumină? Cel aşezat la răspântiile vieţii, indicându-ne drumul rău, sau îngerul care, chiar săvârşind răul, ne face să înţelegem fundătura spre care gonim cu 140, 110, 80 sau, mă rog, 50 la oră?
 
Regia: Călin Peter Netzer Cu: Luminiţa Gheorghiu, Bogdan Dumitrache, Nataşa Raab, Ilinca Goia, Florin Zamfirescu, Cerasela Iosifescu, Mimi Brănescu, Vlad Ivanov

2 comentarii

  • opinie film
    [membru], 09.03.2013, 16:47


    Eu tocmi am vazut POZITIA COPILULUI, un film cu un scenariu si o regie foarte bune, cu un titlu foarte neinspirat, cu actori foarte buni, cu exceptia, totusi, a Luminitei Gheorghiu - care, fiindca face un personaj care e, asa cum a fost incarnat de scenarist, destul de diferit de ea insasi, are unele ezitari in ..preluarea coerenta a carapacii personajului si, in plus, nici nu s-a lucrat prea mult pentru fateta culturala a personajului, care e, totusi, o arhitecta si de la care te astepti la o .. ratie de siguranta intelectuala ceva mai mare ... Nici Florin Zamfirescu nu e atat de bun, precum putea fi rolul .. In schimb, tipul care a jucat rolul fiului, dar si ceilalti, din rolurile secundare (Mimi Branescu - Cerasela Iosifescu, politaii, Adrian Titienii - Tania Popa, parintii copilului ucis, ca si Natasa Raab, matusa fiului, sora lui taica-su) sunt exceptionali!
    Repet - titlul e tembel!!! Nu are nici in clin nici in maneca cu filmul, chiar te induce in eroare din multe puncte de vedere.
    Facand abstractie de aceste puncte ceva mai slabe, e foarte bine descrisa clasa snobilor cretinoizi de dupa anii 2000, care s-au improprietarit cu societatea romaneasca, comportamentul distonant al fiului fiind rezultatul cailor scurte si grobian mercantile pe care au mers si merg parintii, cei din ... falsa protipendada contemporana..
    Chiar si finalul mi se pare bun asa cum e, cu toate ca pare taiat din topor, insa, dupa atatea comerturi, cu tot si cu toate, acest ultim sfert de ora da sansa personajelor la un katharsis care, poate, le va ajuta sa refaca r/acordul cu sine.., astfel scenaristul-regizorul dand o sansa umanitatii din ele insele..

    • RE: opinie film
      LUTARIM, 21.03.2013, 20:12

      „Poziția copilului” – așa cum e ea!

      (...)Titlul pare unul cel puțin ciudat, dacă nu incomod, sau stânjenitor, ca o traducere neinspirată dintr-o limbă străină, cum ar fi „copac întortocheat” în loc de „arbore cotit”.

      După părerea mea, semnificația titlului, care dă senzația de jenant, de încălcare a intimității, este chiar poziția copilului în uter.

      La prima vedere, copilul stă comod, ca-n palmă, perfect protejat de mama lui.
      Mai târziu, când se apropie sorocul, constatăm că poziția aceea ghemuită, cu spinarea adusă și picioarele chircite nu e deloc comodă. Ca urmare, începe să lovească atât cu mâinile, cât și cu picioarele. Oxigenul primit prin cordonul ombilical, o dată cu sângele de la mama lui, începe să nu-i mai fie suficient. Dacă nu este eliberat la timp, pentru a lua poziția erectă, se va sufoca.
      Când ajunge la maturitate, dacă nu este lăsat să meargă pe picioarele lui și să tragă aer în piept după necesități, se poate ofili, cacoșa, ghemui la pământ, devenind o legumă, sau se poate revolta, lovind atât cu mâinile și picioarele, cât mai ales cu vorba.

      Aceasta era tema declarată, trâmbițată a filmului, mama exagerat de dominatoare care își sufocă propriul său copil.
      Dar se pare că și aceasta a căzut la montaj. (...)
      Poziția copilului http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1624217#post1624217


Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus