Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Aaltra

Una, Aaltra


Alex. Leo Şerban

Libertatea, martie 2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Se iau doi vecini cam ţăcăniţi, se aruncă unul împotriva altuia - care cu motocicleta, care cu basculanta agricolă; se schilodesc; se duc la spital; se scot din spital - în două cărucioare... Cine a pomenit un mai ţăcănit început de film?! Şi e doar începutul: Aaltra (co-regizat/scris şi jucat de Benoît Delepine şi Gustave Kervern) o ţine aşa tot filmul, dînd incorectitudinii politice ce-i al incorectitudinii politice şi băşcăliei fără frontiere, tot restul!

La prima strigare, ar putea fi un fel de Dumb & Dumber întîlneşte Grumpy Old Men. Din fericire, comedia asta - made in Belgium - n-are nimic (da' nimic!) din formatul tembel hollywoodian, în care rîzi la apăsare pe buton; e un format nou, "revoluţionar" şi la fel de tembel ca ălălalt, iar hazul te izbeşte în faţă ca o farfurie zburătoare aruncată de marţienii tembeli de peste gard... Delepine & Kervern au şmecheriile & reţetele lor, dar nu sînt "alea". Filmul e turnat într-un alb-negru grunjos, pare să n-o ia nicăieri, nu pare să ajungă nicăieri (deşi e un "road-movie") - şi totuşi, între un colţ de ecran şi altul, peste întinderea dezolantă a platelor lande cîntate de Brel pe care le străbat, ca nişte nebuni scăpaţi de la tratament, pacienţii celor două cărucioare, există Viaţă. O Viaţă cinematografică făcută din mici gesturi absurde, din pauze de replici, din vacanţe de gîndire, din atîtea lucruri imposibil de povestit şi care, văzute, te fac să te chirceşti de rîs. Aaltra e un film-improvizaţie în care umorul (dărîmător) nu pare să aibă nici o noimă, dar te lasă lat pe podea după ce a trecut. Între aceşti "tsunami" fără avertisment, sînt şi lungi clipe de plictiseală; Delepine & Kervern au descoperit - pe bună dreptate - că nimic nu e mai comic decît o clipă de plictiseală care nu se mai termină. Cînd un bătrîn începe să spună o poveste pe care-a uitat-o pe jumătate, şi din care nu-nţelegi nimic, sau cînd un proletar începe să cînte un şlagăr care nu mai seamănă cu nimic, şi care nu se mai termină, filmul întîrzie asupra lor, presimţind parcă un miracol: aceste lucruri pot fi caraghioase. Şi miracolul se produce: ele chiar sînt! Nu rataţi.




 Toate articolele despre Aaltra
Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 Total Paraplegic Show - Aaltra, Andrei Creţulescu
 Aaltra. O călătorie improbabilă şi atipică, Distribuitor Independenţa Film


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer